Art. 2. - În înţelesul prezentei
norme, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
6. proprietar/coproprietar al
vehiculului - persoana fizică sau juridică înscrisă în documentele de
identitate ale vehiculului sau în alte înscrisuri doveditoare ale dreptului de
proprietate;
8.
utilizator al vehiculului -
persoana fizică sau juridică căreia, în baza unui contract încheiat cu
proprietarul/coproprietarul, i s-a atribuit pe o anumită perioadă dreptul de
folosinţă a unui vehicul;
9. vignetă -
autocolantul care se aplică pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din
exterior, eliberat împreună cu poliţa de asigurare RCA.
Art. 3. - (1) Asigurătorii pot practica asigurarea obligatorie RCA dacă
sunt autorizaţi pentru desfăşurarea activităţii de asigurare, în conformitate
cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi
supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii speciale:
f)
desfăşoară activitatea privind încheierea asigurării obligatorii RCA numai la:
(i)
sediile principale sau secundare ale asigurătorilor, ale intermediarilor de
asigurări;
(ii)
sediile principale sau secundare ale asiguraţilor ori ale potenţialilor asiguraţi
persoane juridice;
(iii) domiciliul sau, după caz, reşedinţa asiguraţilor ori a potenţialilor
asiguraţi persoane fizice.
Art. 9. - Asigurătorii RCA au obligaţia de a publica pe site şi de a
actualiza periodic toate datele necesare, care să le permită persoanelor păgubite
accesul direct la informaţiile privind procedura de avizare şi constatare a
daunelor, precum şi informaţii privind personalul de specialitate responsabil
cu desfăşurarea activităţii de constatare şi lichidare a daunelor auto.
Art. 15. - (1) Se consideră că un vehicul este asigurat, dacă
proprietarul acestuia are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere
civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu valabilitate în
limitele teritoriale prevăzute la art. 11pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi ale celorlalte state
semnatare ale Acordului multilateral, denumit în continuare asigurarea obligatorie de răspundere civilă
auto sau asigurarea obligatorie
RCA.
Art.
16. - (1) La încheierea asigurării obligatorii RCA, asigurătorul este obligat să
emită asiguratului poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă a
vehiculelor, 7
denumită în continuare poliţa de asigurare RCA, împreună cu vigneta şi
documentul internaţional de asigurare.
(3) Asigurătorii RCA au obligaţia să solicite toate informaţiile
necesare pentru evaluarea riscului, conform propriilor criterii stabilite în
tariful de primă, şi să verifice corectitudinea informaţiilor privind datele de
identificare şi tehnice ale vehiculului, datele proprietarului/utilizatorului
acestuia, precum și dovada înregistrării fiscale a vehiculului pe numele noului
proprietar, pentru vehiculele pentru care se solicită asigurarea în vederea
înmatriculării/înregistrării în România.
Art.
17. - (1) Dovada existenţei asigurării obligatorii RCA, în cazul controalelor
efectuate de autorităţile abilitate, în conformitate cu prevederile art. 64 din
Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, o constituie:
a) poliţa de asigurare RCA emisă de asigurătorul RCA, pentru perioada
de valabilitate înscrisă, precum şi vigneta aplicată pe parbrizul vehiculului
în loc vizibil din exterior pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate în
România;
(3) În cazul controalelor efectuate de autorităţile abilitate,
proprietarii sau utilizatorii vehiculelor înmatriculate ori înregistrate, care
staţionează în mod obişnuit pe teritoriul României, au obligaţia să prezinte
poliţa de asigurare RCA valabilă sau, în afara teritoriului României,
documentul internaţional de asigurare.
Art.
19. - Asigurarea obligatorie RCA se încheie pe perioadă determinată astfel:
a)
pentru vehiculele înmatriculate ori înregistrate în România, anual ori
semestrial, după caz;
b)
pentru vehiculele pentru care se solicită asigurarea în vederea înmatriculării/înregistrării
permanente în România, anual ori semestrial, după caz, dacă proprietarul face
dovada înregistrării fiscale a vehiculului respectiv pe numele său;
c)
pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în alte state membre, pentru care
se solicită asigurarea în vederea importului în România, pe o perioadă de
maximum 30 de zile de la data dobândirii proprietăţii, dovedită cu documente
justificative;
d)
pentru vehiculele care se înmatriculează temporar după cum urmează:
(i)
pentru vehiculele de provenienţă străină care beneficiază de regimul vamal de
admitere temporară, anual ori semestrial, în perioada înmatriculării temporare,
dacă proprietarul face dovada înregistrării fiscale a vehiculului respectiv pe
numele său, mai puţin în situaţiile în care vehiculul este exceptat de la plata
acestor taxe;
(ii)
pentru vehiculele destinate exportului, pe o perioadă de maximum 30 de zile;
e)
pentru vehiculele care se autorizează provizoriu pentru circulaţie, pe perioade
de 30 de zile, dar cumulat nu mai mult de 90 de zile;
f) pe perioada autorizaţiei de circulaţie pentru probe, anual.
(5) Tarifele de primă pot fi modificate după minimum un an de la ultima
notificare, cu excepţia indexărilor sau a majorărilor pe anumite categorii de
riscuri.
Art.
22. - (1) Asigurătorii RCA au obligaţia de a asigura accesul potenţialilor
clienţi la tarifele de primă practicate pe site-ul fiecărui asigurător RCA, la
sediul social al acestuia şi la unităţile teritoriale, precum şi de a oferi toate
informaţiile în legătură cu criteriile luate în calcul la stabilirea primei de
asigurare.
(2)
Asigurătorii RCA/intemediarii în asigurări nu pot oferta, promova şi
comercializa asigurări RCA la alte prime de asigurare decât cele rezultate din
aplicarea tarifelor de primă notificate Autorităţii de Supraveghere Financiară,
înscrise în poliţa de asigurare şi în documentul de plată al primei de
asigurare.
(3) Indiferent de canalul de distribuţie utilizat, asigurătorul RCA are
obligaţia de a practica aceeaşi primă de asigurare, stabilită pe baza
criteriilor specifice unui asigurat.
(4)
Este interzisă asigurătorilor RCA/intemediarilor în asigurări acordarea oricăror
avantaje colaterale asiguraţilor la încheierea unei poliţe de asigurare RCA, cu
excepţia asigurărilor facultative care acoperă riscuri asociate riscurilor
acoperite prin poliţa RCA.
(5)
Aplicaţia utilizată în punctele de vânzare pentru calculul primei de asigurare
trebuie să ia în considerare toate criteriile stabilite de asigurător în
tariful de primă.
(6)
Oferta trebuie să conţină criteriile specifice clientului care sunt utilizate
pentru determinarea primei de asigurare, inclusiv răspunsurile oferite de către
potenţialul asigurat.
(7)
Oferta asigurătorului trebuie să fie valabilă pentru o perioadă de minimum 3
zile şi să conţină în mod obligatoriu următoarele informaţii:
a) prima de asigurare totală rezultată din aplicarea tarifului de primă,
ce va fi menţionată pe poliţa de asigurare;
d)
data până la care oferta este valabilă.
(8)
Prevederile prezentului articol sunt obligatorii şi pentru aplicaţiile website
utilizate de asigurători şi intermediari pentru vânzarea asigurărilor RCA.
(9) Asigurătorii RCA nu pot încheia poliţe de asigurare RCA a căror dată
de intrare în valabilitate depăşeşte 30 de zile de la data emiterii acesteia.
Riscurile acoperite şi
excluderile
Art.
26. - (1) Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată
pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul
vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire,
dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire
prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul
asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se
acordă despăgubiri în formă bănească pentru:
a)
vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter
patrimonial;
b)
pagube materiale;
c)
pagube reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat;
d)
cheltuieli de judecată efectuate de către persoana păgubită.
(2)
Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri
publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în
orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării
vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de
despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA pentru:
1.
prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat
vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii
accidentale a remorcii, semiremorcii ori a ataşului tractat de vehicul;
2.
prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, inclusiv în
cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:
a)
a condus vehiculul fără consimţământul explicit sau implicit al asiguratului;
b) nu este titularul unui permis care să îi dea dreptul să conducă vehiculul
respectiv;
c)
nu a respectat obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi
siguranţa vehiculului respectiv;
3.
prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile,
acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de
deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a
substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
4.
prejudiciile produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului membrilor
familiei asiguratului sau membrilor familiei conducătorului auto, cu excepţia
despăgubirilor solicitate de către conducătorul auto vinovat de producerea
accidentului;
5.
prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a deschiderii uşilor
vehiculului, în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează,
de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa
deplasării celorlalţi participanţi la trafic.
Art.
27. - Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:
1.
cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului
vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
a)
într-un caz de forţă majoră;
b)
din culpa exclusivă a persoanei păgubite;
c)
din culpa exclusivă a unei terţe persoane, cu excepţia situaţiilor prevăzute la
art. 26 alin. (2) pct. 5;
2.
prejudiciile produse bunurilor aparţinând conducătorului vehiculului răspunzător
de producerea accidentului, precum şi cele produse ca urmare a vătămării corporale
sau decesului acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri;
3.
următoarele situaţii:
a)
prejudiciile au fost produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau
persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în
proprietatea sau utilizat de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi care este
condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană
pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică;
b)
bunul avariat şi vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soţilor;
c)
bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs
dauna;
4.
prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se face dovada valabilităţii la
data accidentului a asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
5.
partea din prejudiciu care depăşeşte limitele de despăgubire stabilite prin
poliţa de asigurare RCA, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul
persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea
prejudiciului;
6.
amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat
proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător
de producerea prejudiciului;
7.
cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul
vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în
cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă;
8. sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea
prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului
care i-a încredinţat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea
acestui vehicul;
9.
prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau
utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător
şi persoanele păgubite a existat un raport contractual la data producerii
accidentului;
10.
prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a
produs accidentul, dacă asigurătorul poate dovedi că persoanele păgubite ştiau
că vehiculul respectiv era furat;
11.
prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicule,
atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru;
12.
prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare
şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;
13.
prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase:
radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au
determinat sau au agravat producerea prejudiciului;
14.
prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist
sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac sau război;
15.
pretenţiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparaţie.
Art.
28. - (1) În situaţia în care persoana păgubită a contribuit din culpă la
producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va
fi ţinut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă
- culpa comună. În astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane
va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.
(2) În situaţia în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei
persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor
implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporţia în
care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.
Art.
29. - (1) Răspunderea asigurătorului RCA începe:
a)
din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea poliţei de asigurare
anterioare, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării
cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a acesteia;
b)
din ziua următoare celei în care s-a încheiat documentul de asigurare, pentru
persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii
asigurării;
c)
din momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data
intrării în vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/înregistrării
vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.
(2) În cazul înstrăinării unui vehicul în baza unor acte civile sub
semnătură privată, pentru care există o asigurare obligatorie RCA valabilă,
această asigurare rămâne în vigoare până la data dobândirii calităţii de
titular al înmatriculării/înregistrării vehiculului de către noul proprietar. În
cazul în care noul proprietar deţine o asigurare obligatorie RCA pe numele său,
aceasta va fi considerată valabilă chiar dacă nu s-a efectuat procedura de înmatriculare/înregistrare
pe numele său.
Art.
30. - Răspunderea asigurătorului RCA încetează la ora 24,00 a ultimei zile de
valabilitate înscrise în poliţa de asigurare RCA sau anterior acestei date în
momentul radierii din evidenţa circulaţiei ori la data la care asiguratul
depune la asigurător documente doveditoare privind transmiterea dreptului de
proprietate pentru vehiculul asigurat.
Art.
31. - (1) Pentru vehiculele care se radiază din circulaţie sau pentru care
asiguratul transmite dreptul de proprietate în perioada de asigurare, prima de asigurare
aferentă perioadei cuprinse între data începerii şi data încetării răspunderii
asigurătorului RCA se calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în
tariful de prime al asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni întregi
de asigurare cuprinse în perioada de valabilitate a asigurării. Orice fracţiune
de lună este considerată lună întreagă.
(2)
În situaţiile menţionate la alin. (1), asigurătorul este obligat să restituie
asiguratului, în termen de maximum 10 zile de la cererea scrisă a acestuia, însoţită
de documentele doveditoare, diferenţa dintre prima de asigurare plătită şi cea
calculată conform alin. (1), numai în cazurile în care nu s-au plătit sau nu se
datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a
asigurării. În cazul în care asigurătorul RCA este obligat la plata unor despăgubiri
pentru evenimente acoperite prin poliţa de asigurare, asigurătorul este îndreptăţit
să recupereze de la asigurat prima de asigurare restituită acestuia la cerere.
Art. 32. - În cazul în care asiguratul nu respectă obligaţia de a înştiinţa
asigurătorul RCA cu privire la modificarea informaţiilor cuprinse în poliţa de
asigurare, referitoare la vehicul şi la proprietarul sau utilizatorul acestuia,
asigurătorul RCA nu va fi obligat să returneze diferenţa de primă plătită.
Art.
34. - (1) Asiguratul este obligat să înştiinţeze, în cel mai scurt timp, asigurătorul
RCA cu privire la producerea evenimentului şi să precizeze împrejurările cu
privire la acest eveniment, iar pe parcursul investigaţiilor referitoare la
acest eveniment să procedeze în conformitate cu instrucţiunile primite de la
asigurător.
(2)
Asiguratul este obligat să înştiinţeze, în cel mai scurt timp, asigurătorul
RCA, în scris, cu privire la faptul că:
a)
partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la acesta;
b)
procedurile penale sau administrative au fost îndreptate împotriva lui în legătură
cu evenimentul produs şi să informeze asigurătorul RCA imediat cu privire la
demersul acestor proceduri, precum şi la rezultatul acestora;
c)
partea prejudiciată şi-a exercitat dreptul de a fi despăgubită prin înaintarea
unei cereri către o instanţă judecătorească sau către o altă autoritate, în
situaţia în care asiguratul află despre acest lucru;
d)
informaţiile înscrise în poliţa de asigurare RCA au suferit modificări
intervenite în timpul valabilităţii asigurării.
Art. 35. - Asiguratul este obligat, în cel mai scurt timp, să ofere părţii
prejudiciate, la cererea acesteia, informaţiile necesare pentru formularea
pretențiilor de despăgubire, în special numele şi prenumele şi locul de rezidenţă
ale persoanei care a condus vehiculul asigurat în momentul producerii daunei;
numele, prenumele şi locul de rezidenţă sau denumirea, sediul proprietarului ori
utilizatorului vehiculului; denumirea, sediul asigurătorului care a emis poliţa
de asigurare RCA, seria şi numărul poliţei de asigurare RCA, precum şi numărul
de înmatriculare/înregistrare al vehiculului asigurat ori numărul de
identificare al acestuia.