MAXIMA ZILEI

Nu suntem niciodata atat de invinsi pe cat ne consideram singuri.
Charles de MONTALEMBERT

Informatiile de pe acest blog au ca sursa si www.1asig.ro si www.xprimm.ro

www.okazii.ro

marți, 9 noiembrie 2010

Cum iţi alegi un broker de asigurare

De ce să te chinui să analizezi ofertele unui număr destul de mare de societăţi de asigurări când poţi găsi toate aceste informaţii de la o companie de brokeraj care face asta zi de zi? Poţi afla tot ce te interesează fără costuri suplimentare.
Aşa cum nu te duci la tribunal fără avocat, la farmacie fără recomandarea medicului, aşa şi clientul trebuie să meargă la asigurator cu brokerul de asigurare cu care lucrează. Acest serviciu nu necesită costuri suplimentare şi sunt şanse ca un client să obţină un preţ mult mai avantajos. Brokerul cunoaşte termenii asigurărilor. Sunt persoane care fac zi de zi ceea ce un client face o data sau de două ori pe an.
Sunt câteva elemente esenţiale prin care putem avea certitudinea că am ales un broker profesionist. În primul rând trebuie să aibă contracte cu aproape toate societăţile de asigurare, altfel nu poate avea cele mai bune oferte de pe piaţă, şi apoi să fie membru al unei uniuni profesionale interne sau internaţionale. Un alt indiciu care trebuie căutat este modul în care se implică, în special, în serviciile post-daună, dar şi nivelul încasărilor, apoi mai trebuie să aibă un număr suficient de mare de angajaţi şi să aibă activitate la nivel naţional.
Infromatiile despre o societate de brokeraj în asigurări pot fi luate de la Comisia de Supravegerea Asigurărilor (CSA), Uniunea Naţională a Societăţilor pentru Intermediere şi Consultatnta în asigurare şi Reasigurare (UNSICAR), dar şi din discuţiile directe cu reprezentanţii societăţii.
De la 1 ianuarie 2011 nimeni nu se va mai putea lucra ca broker de asigurare, fără cursurile de calificare pentru acest domeniu şi va fi un prim pas în profesionalizarea acestei branşe. Brokerul de asigurări era una dintre puţinele meserii pe care le puteai practică fără nici un fel de atestat.

joi, 27 mai 2010

BENEFIT ACCIDENT

ASIGURARE DE VIAŢĂ PENTRU NUMAI 100 LEI PE AN Tip CASCO uman

Accidentul este manifestarea cea mai crudă, cea mai dureroasă şi de cele mai multe ori cea mai durabilă a unui singur şi foarte scurt moment de neatenţie atât al nostru cât mai ales al celor de lângă noi!

Acoperiri Sume asigurate pe un modul
Deces din orice cauză 1.000 lei
Deces din accident 12.500 lei
Invaliditate permanentă totală sau parţială din accident 12.500 lei
Indemnizaţie zilnică pentru spitalizare din accident 12 lei
Intervenţie chirurgicală din accident 2.000 lei
Indemnizaţie zilnică în convalescenţă post-spitalizare din accident 12 lei
Indemnizaţie zilnică în ghips din accident 12 lei
Cheltuieli medicale de urgenţă din accident 1.000 lei

Acoperiri din accident vândute sub forma unui modul,
Se pot achiziţiona module şi pentru familie (soţ-soţie, copii între 1 şi 14 ani),
Se pot achiziţiona maxim 5 pachete atât pentru soţ-soţie cât şi pentru copii,
Prima de asigurare anuală per modul este de 100 RON,
Durata contractului: 5 ani,
La 4 ani fără daună al 5-lea an este gratuit,
Vârsta persoanei asigurate:15 – 70 ani,
Drepturile de emisiune: 30 lei,
Asigurarea este valabilă oriunde în lume,
Frecvenţa de plată: Anuală,

Deces din orice cauză - D.
Riscul acoperit – decesul din orice cauză
Acoperire numai pe perioada de valabilitate a poliţei
S.A.D.= 1.000 RON / MODUL
Indemnizaţia de asigurare = S.A.D.
Deces din Accident - D.A.

Riscul acoperit – decesul din accident
S.A.D.A.= 12.500 RON / MODUL
Indemnizaţia de asigurare = S.A.D. + S.A.D.A.
Acoperă şi decesul survenit în maxim 180 zile de la expirarea poliţei (dacă accidentul s-a petrecut pe durata poliţei)

Invaliditate permanentă din Accident - I.P.A.
Indemnizaţia = % S.A._I.P.A.
La invaliditate parţială, procentul trebuie să fie mai mare de 15% pentru a se acorda indemnizaţia
Până la maxim 100% / pe toată durata asigurării
Acoperă şi invaliditatea survenită în maxim 180 zile de la expirarea poliţei ( dacă evenimentul cauzator s-a petrecut pe durata de valabilitate a poliţei )

Invaliditate permanentă din Accident - I.P.A.
La pierderea anatomică sau funcţională a mai multor organe sau membre în urma aceluiaşi Eveniment, Indemnizaţia se stabileşte prin însumarea procentelor corespunzătoare fără a depăşi 100 de procente
Plata indemnizaţiei: la 12 luni de la eveniment, în nici un caz mai devreme de 3 luni de la eveniment

Spitalizare continuă din Accident - S.A
Min. 3 zile de spitalizare continuă,
Ziua de externare nu este indemnizată,
Indemnizaţia zilnică este 12 ron
100% din Indemnizaţia zilnică de spitalizare – primele 14 zile de spitalizare continuă,
50% din Indemnizaţie începând cu ziua a 15 – a,
Maxim 90 zile spitalizare continuă/eveniment,
Maxim 180 zile/an

Intervenţii Chirurgicale din Accident –I.C.A
Indemnizaţie de asigurare: maxim 100% din SA / eveniment şi an de asigurare
Plata indemnizaţiei: supravieţuirea asiguratului după 24 de ore de la intervenţie
Mai multe Intervenţii prin aceeaşi incizie, se plăteşte cea corespunzătoare procentajului cel mai mare

Convalescenţă post-spitalizare din Accident - C.A.
După o perioadă de spitalizare de cel puţin 3 zile,
În baza unui certificat de concediu medical sau adeverinţă medicală (pentru elevi sau studenţi),
Sunt acoperite maxim 180 de zile de convalescenţă / an de asigurare,
Indemnizaţia este de 12 RON / zi

Imobilizare în aparat ghipsat ca urmare a unui Accident - I.A.G.
Indemnizaţia este de 12 RON / zi
Acoperire: 1 – 40 de zile / an de asigurare
Într-un interval de maxim 90 de zile de la producerea Accidentului

Cheltuieli medicale de urgenţă din accident – C.M.U.
Proceduri medicale ( diagnostic, control, investigaţii )
Medicamente
Echipamente şi instrumente similare ( proteze, cârje, scaune cu rotile, etc. ) o singură dată pe durata contractului,
Transport cu ambulanţa
Alte cheltuieli medicale ca urmare a producerii unui accident pe perioada contractului,
Se acoperă toate aceste cheltuieli medicale pe baza bonurilor fiscale şi a documentelor medicale justificative.

Contractul încetează:
În cazul decesului Asiguratului,
În cazul rezilierii Contractului de asigurare,
La data expirării asigurării.

BENEFICII CLIENŢI
Păstrarea standardului de viaţă al familiei
Asigurarea unei stabilităţi financiare în cazul unui eveniment asigurat
Sumă de bani în caz de invaliditate permanentă totală sau parţială
Refacerea stării de sănătate în caz de accident
Prime mici pentru acoperire mare
Posibilitatea asigurării familiei atât separat cât şi împreună
Acoperă producerea evenimentului oriunde în lume
Posibilitatea de a intra în asigurare şi coasiguraţi: soţul/soţia, copiii.

Pentru lămuriri şi informaţii suplimentare:
Florin Liviu TALOŞ
Tel: 0744 428 599, 0730 911 197
E-mail florin_talos2008@yahoo.com

miercuri, 26 mai 2010

RCA DE LA PIX LA TASTATURA

Emiterea electronică a poliţelor de asigurare RCA a fost implementată, în primul rând, ca un pas natural în evoluţia pieţei de asigurări din România, având astfel loc o aliniere la practicile europene. În al doilea rând, introducerea sistemului bonus – malus, pe partea de asigurări de răspundere civilă auto, a făcut ca emiterea electronică să devină indispensabilă în momentul calculării noului tarif. Totuşi, discuţiile şi negocierile premergătoare implementării acestui nou mod de lucru, care schimba radical procesul clasic de vânzare folosit de companiile din piaţă, s-au derulat cu destulă dificultate şi reticenţă. Aşadar, pentru o protecţie sporită a clienţilor şi pentru crearea unei baze de date unitare unde poate fi urmărit cu exactitate istoricul asiguraţilor, emiterea electronică a devenit obligatorie începând cu data de 1 ianuarie a.c., prin normele RCA elaborate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Astfel, datele despre poliţele de asigurare RCA şi informaţiile privind asiguraţii sunt înregistrate în baza de date CEDAM, care a fost implementată şi administrată de către CSA. Rolul acesteia este să ofere o evidenţă centralizată a poliţelor RCA încheiate pe teritoriul României, dar şi de a facilita accesul tuturor persoanelor interesate la informaţii legate de existenţa unei poliţe RCA pentru un anumit autovehicul. De asemenea, tot baza CEDAM reprezintă şi suportul de funcţionare a sistemului bonus - malus, realizat odată cu emiterea electronică, și care stochează informaţiile referitoare la daunele plătite pentru poliţele RCA emise în trecut, cu menţiunea că anul de referinţă va fi doar 2009.
La început au fost… pixul şi hârtia
În trecut, când emiterea poliţelor se făcea pe suport de hârtie, posibilităţile de fraudare erau multiple: era destul de facil pentru un agent de asigurare, fie că era vorba de agenţii proprii ai companiilor de asigurări sau de cei ai intermediarilor, să-şi însuşească un număr de imprimate, de poliţe care aveau deja înscrise o serie şi un număr valide, pe care le puteau distribui pe cont propriu, fără să returneze contravaloarea lor către asigurător. Acest fapt, în caz de daună, provoca de cele mai multe ori probleme asiguratului sau păgubitului, putând plana asupra lui suspiciunea de fraudă, alături de agentul vânzător.
Verificarea plăţii poliţelor putea fi efectuată în două cazuri: în momentul depunerii la companie a imprimatelor de către broker sau de către agentul de asigurări, fapt ce avea loc, de multe ori, o singură dată pe săptămână, alături de borderourile de predare şi de chitanţele de plată, sau în momentul introducerii acestora în baza de date a companiei. În ultimul caz, o mare parte din companii au renunțat la introducerea poliţelor în sistemul informatic în cadrul fiecărei sucursale sau agenţii şi au înființat centre de back-office, unde această procedură avea loc pe măsură ce ajungeau poliţele împreună cu borderourile aferente de la sucursale şi agenţii. De aceea, cum poliţele nu erau introduse în timp real, neregulile erau destul de greu de depistat.
Frauda în asigurări, un argument fundamental pentru schimbare
Un argument esenţial pentru implementarea noii proceduri a fost frauda generată de maşinile fără asigurare RCA care au fost vinovate de producerea accidentelor şi care, cu ajutorul agenţilor de asigurare, îşi încheiau poliţe antedatate. Trebuie reamintit faptul că, până nu demult, termenul de intrare în valabilitate a unei poliţe RCA, în cazul în care se pierduse continuitatea, era de 3 zile calendaristice, tocmai pentru a se evita antedatarea poliţelor. Totuşi, acest „impediment” putea fi depăşit cu uşurinţă, cu ajutorul celor care deţineau o gestiune proprie de imprimate şi de chitanţiere, pe care aveau obligația să le depună la asigurători o dată pe săptămână.
Pentru anul trecut, înainte de introducerea emiterii electronice, între numărul de maşini neasigurate furnizat de baza CEDAM şi datele furnizate de către F.P.V.S., unde numărul accidentelor în care au fost implicate maşini fără asigurare era cifrat la mai puţin de 1% din total, exista o diferenţă care nu putea fi explicată decât în două variante: ori diferenţa de autovehicule neasigurate nu circulau, deci nu produceau accidente, ori acestea deveneau asigurate în momentul accidentului, fapt confirmat în proporţie de 50% din speţe. Pentru acest fapt, singurii responsabili erau angajaţii proprii ai companiilor şi oamenii care vând poliţele RCA. Sperăm că acest fenomen va fi stopat odată cu emiterea electronică, când antedatarea nu mai este posibilă, a explicat Albin BIRO, Membru în Consiliul CSA.
Conform specialiştilor, în baza CEDAM, gradul de acoperire prin RCA al parcului auto din România era estimat între 75% şi 85%. Diferenţa de până la 100% nu se putea explica decât prin greşeli de introducere a poliţelor existente, sau prin faptul că acele autovehicule nu erau asigurate. Aşadar, ţinând cont că numărul de accidente rutiere s-a ridicat anul trecut la aproximativ 450.000, numărul de evenimente în care au fost implicate maşini fără un RCA valabil la momentul respectiv nu poate fi decât speculat.
Posibilităţile de fraudare au fost amplificate şi de introducerea constatului amiabil de la jumătatea anului trecut. Aceasta modificare legislativă a reuşit să transfere responsabilitatea constatării accidentelor uşoare de la Poliţia Rutieră către departamentele de daune ale companiilor de asigurări. În cel de-al doilea semestru al anului 2009, raportul dintre asigurători şi Poliţie în ceea ce priveşte constatările a fost de 69,5% la 30,5%, conform unui studiu realizat de Revista PRIMM – Asigurări & Pensii. Însă aspectul ce a făcut necesară emiterea electronică a fost faptul că, în cazul în care cei implicaţi în accident recurgeau la utilizarea constatului amiabil, nu mai erau obligaţi să se prezinte la Poliţia Rutieră pentru a se verifica, totodată, şi existenţa sau valabilitatea poliţei de răspundere civilă obligatorie. Astfel, în cazul în care unul dintre şoferi nu deţinea o poliţă RCA valabilă la momentul respectiv, se putea apela cu uşurinţă la o metodă similară antedatării poliţei. Astfel, constatul amiabil nu era completat decât după ce vinovatul îşi încheia o nouă poliţă RCA, pentru ca să nu fie sancţionat şi să suporte dauna din propriile buzunare.
Forţa de vânzare era obişnuită să folosească foarte mult creionul sau pixul, încheierea concretă a unei poliţe de asigurare durând mai multe zeci de minute, ceea ce afecta randamentul individual în cazul unui volum ridicat de clienţi.
Desfiinţarea vânzării RCA „pe genunchi”
Totuşi, scopul principal al emiterii electronice a fost acela de a crea mai multă siguranţă pentru clienţi şi de a elimina posibilitatea de vânzare a poliţelor RCA „la colţul străzii”.
Aşadar, la ce trebuie să se aştepte un client în momentul când încheie o poliţă RCA în noul sistem? Fie că este vorba de un broker sau de un angajat al companiei de asigurări, procedura este în mare parte aceeaşi. Noutatea provine din faptul că noua poliţă este emisă pe un tipizat imprimat şi nu va mai fi completată manual de către agentul de asigurări. De asemenea, în momentul înregistrării datelor asiguratului, se va face o verificare în baza CEDAM, aflându-se astfel informaţii despre istoricul de daune, pentru a se calcula bonus-ul sau malus-ul aferent viitorului tarif. Nu în ultimul rând, timpul necesar încheierii poliţei a fost redus semnificativ şi s-au evitat, astfel, şi cazurile în care poliţele erau completate greşit şi apoi refăcute. De asemenea, timpul de intrare în valabilitate a noii poliţe RCA a fost redus semnificativ, aceasta devenind funcţională din ziua următoare încheierii contractului, în special în cazul celor care nu avuseseră o poliţă valabilă la momentul respectiv.
Un plus de disciplină pe piaţa auto
Principalul efect pozitiv al introducerii obligativităţii de emitere în sistem electronic a poliţelor RCA este că întreaga piaţă beneficiază de o mai bună organizare a activităţii de subscriere pe RCA şi de o evidenţă mai clară a poliţelor, precum şi a datelor clienţilor. Cu această ocazie, a avut loc o disciplinare a actului de subscriere, o înregistrare în timp real a poliţelor în baza de date a companiei, dar şi în CEDAM, ceea ce reprezintă un pas important spre o tehnicizare şi un profesionalism real al procesului de vânzare şi, nu în ultimul rând, o reducere majoră a posibilităţilor de fraudare, a explicat Mihail TECĂU, Preşedinte Directorat, BCR Asigurări.
Din punct de vedere al eficienţei, s-au rezolvat câteva aspecte destul de importante în ceea ce priveşte activitatea companiilor de asigurare. În primul rând, emiterea electronică a avut ca efect direct o reducere semnificativă a cheltuielilor cu poliţele tipizate, a celor aferente operatorilor şi a costurilor de transport şi de logistică. În al doilea rând, evidenţa electronică a subscrierii permite o supraveghere în timp real a activităţii angajaţilor proprii şi a intermediarilor.
Pe piaţa de asigurări aceasta a fost, fără îndoială, o noutate; forţa de vânzare era obişnuită să folosească foarte mult creionul sau pixul, încheierea concretă a unei poliţe de asigurare durând mai multe zeci de minute, ceea ce afecta randamentul individual în cazul unui volum ridicat de clienţi, a subliniat Preşedintele Directoratului ASTRA Asigurări, Radu MUSTĂŢEA.
ASTRA a fost prima dintre companiile de pe piaţa din România care, încă de la jumătatea lui 2009, şi-a dotat personalul din vânzări cu unităţi mobile pentru emiterea electronică a poliţelor de asigurări, aceasta constituind prima acţiune de acest tip venită în întâmpinarea modificărilor ce urmau să fie implementate.
Totuşi, există şi un preţ al schimbării
Pe lângă avantajele mai sus menţionate, dificultăţile legate de această procedură nu s-au lăsat aşteptate. Aşadar, una dintre primele probleme întâmpinate, atât de brokeri, cât şi de asigurători, a fost acurateţea datelor din CEDAM. De aceea, 2010 este considerat un an de actualizare şi de completare a bazelor de date, existând şi soluţia declaraţiei pe proprie răspundere din partea asiguratului în momentul încheierii poliţei. Drept consecinţă, un aspect care revine în discuţiile purtate pe marginea emiterii poliţelor RCA este acela că, în momentul aplicării bonus-ului sau malus-ului, sistemele informatice proprii ale brokerilor nu pot efectua verificarea clientului în CEDAM, din cauza faptului că doar companiile sunt autorizate să efectueze această verificare. Mai mult, noua reglementare a generat în mod automat şi costuri cu dezvoltarea unor sisteme informatice de emitere electronică sau cu pregătirea personalului propriu pentru a utiliza noile softuri.
De asemenea, una dintre principalele probleme a fost păstrarea colaborării cu intermediarii la nivelul portofoliului existent şi, eventual, creşterea acestuia. În acest sens, a fost nevoie de dezvoltarea de soluţii IT prin platforme de integrare a aplicaţiilor de emitere ale celor două entităţi (companie şi intermediari).
Odată cu emiterea electronică a avut loc o disciplinare a actului de subscriere, o înregistrare în timp real a poliţelor în baza de date acompaniei, dar şi în CEDAM, ceea ce reprezintă un pas important spre o tehnicizare şi un profesionalism real al procesului de vânzare.
Intermediarii persoane fizice au avut de depăşit perioada de acomodare cu sistemul electronic de emitere, dar şi cu necesarul tehnic minim, reprezentând un calculator, conexiune Internet şi imprimantă. Dificultatea majoră a apărut însă în cazul brokerilor de retail cu reţele foarte dezvoltate şi cu un număr de agenţi ridicat, în special al celor care îşi desfăşurau activitatea cu preponderenţă în mediul rural, aceştia fiind nevoiţi să se adapteze.
Mai mult, din punctul de vedere al brokerilor, un alt aspect negativ a venit din faptul că, lucrând cu mai multe societăţi de asigurări, calculul preţului RCA pentru mai multe companii devenea mai dificil şi consumator de timp. O soluţie a venit odată cu dezvoltarea unor sisteme proprii de gestiune, în spatele cărora să se poată integra platformele de vânzare electronică ale asigurătorilor. Astfel, în momentul ofertării, nu era nevoie de mai multe calculaţii separate, softul generând oferte pentru mai mulţi asigurători simultan.
Până în prezent, am reuşit cu succes să integrăm sistemele de emitere electronică ale companiilor de asigurări şi criteriile utilizate de acestea în interfaţa folosită de noi, dar costurile de implementare ale unui astfel de soft au fost destul de ridicate încă din stadiul iniţial. Însă modificări ale sistemelor asigurătorilor apar destul de frecvent, generând noi cheltuieli, au explicat reprezentanţii companiilor de brokeraj.
Deşi argumentele pentru siguranţa sporită a procedurii de emitere electronică sunt evidente, portiţele de fraudare încă există, dar într-o măsură mult mai redusă. Astfel, pe de o parte, brokerii au semnalat faptul că încă există cazuri de agenţi care au emis poliţele, au încasat banii, dar „au uitat să îi depună”, dar aceste evenimente au un caracter izolat în comparaţie cu ceea ce se întâmpla în perioada în care se utilizau poliţele imprimate. Pe de altă parte, o metodă de fraudare mai importantă este apariţia unor persoane care emit tichete RCA false, folosind poliţe imprimate, cu serii şi numere inexistente, care le imită pe cele ale companiilor de asigurări. În acest caz, riscul major se răsfrânge asupra clientului, care se poate regăsi în situaţia în care a pierdut banii sau, mai grav, a provocat un accident şi va fi nevoit să suporte în întregime cheltuielile de reparaţie.
Paşi timizi către vânzarea „online”
O consecinţă directă a emiterii electronice poate fi crearea unei baze de date comune şi pentru alte clase de asigurări, în special pentru cele CASCO. Cu toate acestea, un sistem similar celor din străinătate, unde se cunosc în detaliu atât istoricul de daune, cât şi antecedentele rutiere ale asiguratului, este încă departe de a fi pus în practică, chiar dacă din punct de vedere tehnologic soluţiile există.
De asemenea, experienţa vânzării prin emitere electronică a poliţelor RCA i-a determinat pe asigurători să treacă treptat la acelaşi sistem şi în cazul altor tipuri de contracte de asigurare, efectele pozitive fiind net peste problemele inerente fazei de implementare. Practic, în prezent, în România, se vând trei tipuri de asigurări direct de pe Internet: asigurările de călătorie în străinătate, RCA şi CASCO.
Beneficiile pe care emiterea electronică le oferă sunt incontestabile, ceea ce va face ca acest canal de distribuţie să fie utilizat curând pentru mai multe tipuri de asigurări facultative. Cu toate acestea, în mod clar, Internetul şi vânzarea asigurărilor online nu trebuie privite doar cantitativ, ca o măsură de reducere a costurilor sau ca o alternativă ieftină de distribuţie, ci şi ca o oportunitate de a facilita accesul populaţiei la produsele de asigurare, fără a neglija efectul de popularizare a conceptului de asigurare care, în acest moment, în România, este deficitară.

luni, 5 aprilie 2010

"CLIENTUL MEU", O EXPRESIE CARE ARE NEVOIE DE O JUSTIFICARE

Referitor la sintagma „clientul meu”. Clientul (consumatorul) are dreptul să-şi aleagă societatea de asigurare, societatea de brokeraj, asistentul în brokeraj la care/şi care doreşte să-şi/să-i încheie o anumită asigurare. O persoană poate fi numită „clientul meu” atâta timp cât persoana respectivă doreşte să se afle în această postură. Putem numi o persoană în mod simbolic „clientul meu” în virtutea faptului că i-am vândut o poliţă, dar nu-i putem impune să revină la noi sau să nu se adreseze altei persoane fizice sau juridice pentru reînnoirea poliţei sau pentru altă poliţă. Nu putem opri un agent de asigurare sau un asistent în brokeraj să abordeze un potenţial client în baza faptului că persoanei respective i-am încheiat eu cândva o poliţă de asigurare. Pretinzând dreptul asupra unei persoane ca fiind „clientul meu” se încalcă legislaţia cu privire la libera circulaţie a serviciilor şi a dreptului consumatorului. Trebuie să lăsăm clientul să spună „sunt clientul lui …..” nu să pretindem noi acest drept asupra lui. Sunt multe motive pentru care un client la un moment dat nu mai doreşte să fie „ clientul meu”. Fiecare trebuie să se gândească la aceste motive şi să facă în aşa fel încât „clientul meu” să nu aibă motive să nu mai fie „clientul meu”. Sunt şi foarte multe motive pentru care un client să spună „sunt clientul lui ….”. Trebuie să ştii să-i dai clientului aceste motive şi va spune „sunt clientul lui …”. Nu degeaba se vorbeşte de servisarea clientului. Dacă un asistent în brokeraj din altă societate sau un agent de la o societate de asigurare a ştiut să aducă de partea lui un „client” al vostru, cine este de vină ? Eu nici într-un caz, doar dacă în cauză a fost „clientul meu”. Pe cine daţi vina ?
În Campion Broker fiecare are afacerea lui şi interesul de a câştiga cât mai mulţi lei. Asta este motivul pentru care suntem aici. Cel puţin eu de asta am venit în Campion Broker. Eu în acelaşi timp investesc timp şi bani în mijloace şi metode pentru a-mi dezvolta afacerea şi implicit pentru a câştiga cât mai mulţi bani. Fiecare e liber să hotărască cât timp şi ce resurse materiale e dispus să aloce acestei afaceri.
Având în vedere cele de mai sus nu mai vreau să aud expresia „mi-ai furat clientul”. Dacă o persoană pe care voi o numiţi „clientul meu” ajunge la mine să-i închei o poliţă, în nici un caz nu eu sunt de vină. Şi e valabil şi invers. Pe mine nu o să mă auziţi nici o dată să vă reproşez că mi-aţi „furat clientul”. Dacă s-a întâmplat asta înseamnă că i-am dat motive clientului să nu mai fie „clientul meu”. Şi în loc să reproşez cuiva acest lucru voi reflecta aspra greşelilor pe care le-am făcut astfel încât să nu se mai repete.

sâmbătă, 13 martie 2010

DE CE TREBUIE SA ECONIMISIM PENTRU PENSIE?

Daca ar fi sa formulam raspunsul intr-o singura fraza, care sa caracterizeze viitorul tinerilor de astazi, pensionarii de maine, adevarul se reduce la atat: „Pentru ca suntem pe cont propriu!”
Mesajul poate fi citit usor in contextul economic de astazi, in care guvernul incearca sa acopere gaurile din buget pe seama unei economii si asa greu incercate de criza, prin masuri caracterizate nu de putine ori ca aberante de catre mediul de business si nu numai. Cel mai recent exemplu – dezbaterile din ultimul an pe tema pensiilor (de stat si private) – este caracteristic pentru aceasta imagine. Viitorul nu arata bine pentru tinerii de azi, intrucat pensia de la stat va fi, in urmatorii 20-30 de ani si mai bine, mai degraba ajutor social de supravietuire decat inlocuire decenta a salariului din perioada activa.
Astazi, in mod convenabil pentru capitalul lor electoral, toti politicienii se inghesuie sa promita crecresterea pensiei de stat, dincolo de puterile slabite ale bugetului. Politicienii omit insa sa ne spuna ca, dincolo de cresteri de 2-3% care ar putea sa mai apara anul viitor, realitatea cifrelor arata ca pensia de la stat nu va garanta nimanui un trai decent (ce sa mai zicem de un trai bun!). Singura solutie pentru aceasta este economisirea prin alte mijloace, complementare.
De ce pensia de stat nu va fi suficienta? Atat realitatea curenta, cat si studiile referitoare la urmatoarele decenii arata ca Romania are atat cele mai mici pensii din Europa, cat si cele mai mici rate de inlocuire (a salariului prin pensie). Azi, aproape 3,9 milioane de pensionari au un venit sub 1.000 lei pe luna (adica 81% din total) si doar 44.000 de pensionari romani au peste 2.000 lei pe luna (adica 0,9% din total). Apoi, desi pensiile de stat sunt foarte mici, economia si bugetul nu pot sustine niveluri superioaare. Deja pensiile sunt mai mari cu circa 20% decat poate finanta economia nationala si bugetul public de pensii. Statistica e simpla: deficitul din 2009 al bugetului de pensii (peste 1,5 miliarde euro) reprezinta 20% din veniturile incasate din contributii. Cat despre eficienta sistemului redistributiv, greu incercat de presiunile demografice, situatia este si mai nesigura. La 1 leu contribuit, salariatii primesc pensie 0,25 de bani, adica un minus 75% fata de contributii, potrivit cifrelor vehiculate public de reprezentantii sindicalistilor de la Cartel Alfa.
Cu toate acestea, romanii nu au invatat lectia traiului greu al pensionailor de astazi, ei sunt printre cei mai optimisti europeni privind viitorul pensiei de stat (Eurobarometru, mai 2009: 48% optimism, fata de 34% media UE). Ce ne facem deci cand ajungem la pensie? Cum si cat de bine vom trai? Este suficient sa cautati pe Google despre „demographic timebomb” si veti afla singuri raspunsurile. Problema pensiilor, in contextul imbatranirii si reducerii populatiei active, devine o bomba cu ceas.
Statistica rece care nu face altceva decat sa evidentieze ca pentru un trai decent la batranete trebuie sa avem singuri grija de nivelul propriei pensii. Fara precautia economisirii private azi, ziua de maine poate deveni foarte usor un cosmar. Vrem sau nu, credem sau nu, vom trai probabil 80-90 de ani si trebuie sa fim pregatiti financiar pentru aceasta perspectiva. Un alt search pe Google dupa “longevity risk”, da din nou raspunsul. Lumea civilizata vorbeste de ceva vreme despre „riscul de longevitate”, pe care il traduce prin „riscul de a trai mai mult decat iti pot permite economiile pe care le-ai facut pentru pensie”.
In prezent, Romania are deja una dintre cele mai ridicate rate de dependenta (raportul salariati:pensionari) din Europa. Daca in 1990 3,3 salariati plateau pensia unui pensionar, azi raportul este de 0,9 la 1, iar in 2050 vom ajunge la 0,3-0,4 la 1.
In aceste conditii, este imposibil pentru orice sistem public de pensii sa livreze pensii decente, cu asemenea rate de dependenta. Tot mai mult, responsabilitatea asigurarii pensiei se muta de la stat si colectiv catre individ si economisirea privata. In ultimul secol, Europa de Vest, dar si restul statelor dezvoltate si-au construit sisteme de pensii private care sa suplimenteze veniturile oamenilor din sistemul public de pensii.
In Romania, dupa o intarziere de 10 ani, sistemul a fost in final lansat in 2007, dar si aici, ca peste tot in Europa Centrala si de Est, sistemul de pensii private este afectat de politici defectuoase, lipsite de viziune pe termen lung si de o fiscalitate cel putin ambigua.
Cu 2%, avem cea mai redusa contributie la un sistem de pensii private de tip pilon II din intreaga lume. Pe pilonul III al pensiilor privat facultative deductibilitate fiscala este foarte redusa (cea mai mica din Europa) si cu regim incomplet.
Un studiu prezentat la Banca Nationala la sfarsitul anului trecut arata ca 50% din familiile din Romania nu reusesc sa economiseasca deloc. Un alt studiu, realizat de IRSOP pentru BCR Banca pentru Locuinte, relva faptul ca 67% din populatia urbana a Romaniei nu economiseste deloc si nici nu are rezerve financiare. Concluzia e simpla – pentru toti acesti romani, participarea obligatorie la Pilonul II este unica sansa si speranta de economisire.
Romania este foarte diferita de Vest in ceea ce priveste dezvoltarea si sutinerea industriilor menite sa ajute cetatenii sa economiseasca. De exemplu, daca activele fondurilor de pensii private reprezentau 70% din Produsul Intern Brut al celor mai importante 13 piete de profil din lume la finele anului trecut, adica un total de 16,2 trilioane (mii de miliarde) de euro, in Romania acestea reprezinta doar 0,5% din PIB, adica de 140 de ori mai putin, in termeni relativi. Mai aproape de noi, in restul statelor din Europa Centrala si de Est, ponderea fondurilor de pensii private in PIB este de 10,6 %, oricum de peste 20 de ori mai mult decat in Romania.
Anul acesta, contributia la Pilonul II creste la 2,5%, dar sub nivelul de 3%, cat ar fi trebuit sa fie potrivit calendarului initial. Sigur, e mai bine decat nimic, dar oricum insuficient pentru obiectivul pe termen lung: pensii decente din sistemul privat. S-a intamplat anul trecut si nu putem uita: inghetarea contributiilor in 2009 a insemnat pentru cei aproape 5 milioane de participanti o pierdere de peste 303 milioane de lei.
Decizia de anul trecut a Finantelor s-a produs prin nerespecatrea unei alte legi in vigoare, legea 411/2004 a pensiilor private, care prevede ca incepand cu 1 ianuarie a fiecarui an, dupa implementarea sistemului de pensii private obligatorii, cota de contributie la sistem creste anual cu cate 0,5%, pana la 6% din salariul brut al participantilor la sistem, intr-un interval de opt ani. O solutie pentru compensarea acestei subfinantari a Pilonului II este Pilonul III facultativ, dar care are nevoie de stimulente fiscale mai puternice pentru a atrage o participare numeroasa.
O concluzie? Daca politicienii nu sunt sinceri cu noi, este obligatoriu ca noi sa fim. Asa cum nici parintilor nostri pensia de la stat nu le ajunge ca sa traiasca decent, cu atat mai putin ne va ajunge si noua. Trebuie sa recunoastem ca, „peste 20-30 de ani, regimul de pensie de stat va deveni complet neatractiv”, dupa cum spunea actualul ministru al muncii.
Mai simplu spus, scapa cine poate! Adica cine intelege situatia si isi ia responsabilitatea viitorului financiar in propriile maini, economisind in sistemul de pensii private sau cu ajutorul altor instrumente asemnatoare.

BROKER DE SUCCES

Brokerajul in asigurari functioneaza pe principiul MLM-ului. Nu exista o definitie singulara a succesului in brokeraj. Orice individ care activeaza in acest domeniu are un standard al lui in cea ce priveste a fi broker de succes. Avem ca obiective de referinta numarul de persoane din echipa proprie, numarul de polite vandute personal si/sau cu echipa proprie, valoarea politelor astfel vandute si la urma valoarea comisionului incasat.
Cand intram sau incepem o astfel de afacere, pentru ca aceasta este de fapt o afacere proprie, o facem avand un obiectiv pe care vrem sa-l atingem. Unii vor sa-si construiasca o casa, altii vor sa-si cumpere un autovehicul, sa calatoreasca, sa termine de achitat ratele la banca, sa-si asigure lor si copiilor un trai peste medie, etc. Atunci cand ti-ai atins obiectivul facand aceasta afacere poti spune ca esti un broker de succes.
Deci ca sa fii un broker de succes trebuie sa pornesti la drum avand un obiectiv clar stabilit si delimitat in timp pe care sa-l indeplinesti asa cum ti-ai propus. Pentru aceasta ai nevoie si de un partener (societatea de brokeraj) puternic, serios, care sa-ti faciliteze accesul la toata gama de produse a celor mai puternice societati de asigurare de pe piata (cel putin top 10), care sa-ti asigure accesul facil la programe si cursuri de pregatire in domeniu (nimeni nu a facut si nu exista in invatamantul normal scoala de brokeraj). De asemenea trebuie sa mai ofere:
atmosfera de lucru placuta, implicarea financiara initiala zero, riscul dezvoltarii afacerii sa fie minim, un sistem de cariera interesant, soft de gestiune si portofoliu performant, sanse de avansare la nivel de manager, castiguri nelimitate, premii si stimulente pentru performanta, etc.
Sunt foarte importante si calitatile persoanei care perneste la un asemenea drum, si anume: persoane dinamice, invatabile, care au incredere in fortele proprii, cu abilitati de comunicare, lucru in echipa, capacitate de intelegere, gandire logica, rezistente la stres si esec, convingatoare, spirit oragnizatoric, punctuale, persoane care au un obiectiv de atins in viata, dornice de un castig substantial si sa-si construiasca o afacere si o cariera chiar si pe timp de criza.
Conditii minime obligatorii: computer si abilitati de lucru pe computer, imprimanta, scanner, acces la internet, varsta minim 18 ani, absolventi de liceu cu diploma de bacalaureat, fara cazier.
Un lucru foarte important, in aceasta afacere nu esti de unul singur. In totdeauna vei avea alaturi de tine o persoana cu o mai mare experienta in domeniu (coordonator) care te va invata si te va ajuta in tot ceaa ce vei face astfel incat sa-ti atingi obiectivul propus. Si acea persoana la randul ei are un obiectiv de atins, iar ea nu va putea sa-si atinga obiectivul daca persoanele pe care le coordoneaza nu sunt pe drumul cel bun spre obiectivul lor. Deci toti avem obiective de atins si suntem direct interesati in acest scop.
Primul pas este sa devii partener intr-o astfel de afacere. Se depune un dosar cu urmatoarele: copie BI/CI, adresa e-mail, nr. cont card şi localitatea, 2 fotografii ¾ color, curriculum vitae, cazier judiciar, copie diplomă studii (bacalaureat), se semneaza cantractul de mandat. Se depune dosarul la CSA care iti acorda un cod RAF. Dupa aceasta poti incepe munca.
Eu si societatea CAMPION Broker ne regasim in cele de mai sus.

marți, 23 februarie 2010

Poliţa RCA - o asigurare cu caracter social, obligatorie în toate ţările lumii civilizate.

Poliţa RCA - o asigurare cu caracter social, obligatorie în toate ţările lumii civilizate. Să ne imaginăm următoarea situaţie…
Ion POPESCU, şofer cu ştate vechi, posesor al unui automobil Dacia 1300 din 1979, consideră că experienţa sa de şofer este suficientă pentru a-l feri de evenimente neplăcute în trafic. Decide astfel să nu îşi reînnoiască poliţa RCA, aparent economisind astfel o parte din modestul venit lunar.
Într-o zi ploioasă, pe străduţele dintre blocuri, domnul POPESCU nu estimează corect viteza de deplasare a unui Audi A8 din 2007 şi nu îi acordă acestuia prioritate, angajându-se într-un viraj la stânga.
Care sunt şansele ca domnul POPESCU să poată plăti pagubele provocate posesorului de Audi A8 şi ce se va întâmpla odată ce va fi dat în judecată…?
În contextul numărului mare de informaţii contradictorii referitoare la acest subiect, vehiculate de mass-media în aceste zile, APPA – Asociaţia pentru Promovarea Asigurărilor transmite spre informarea publicului larg următoarele precizări:
1) Poliţele de tip RCA au caracter de protecţie socială şi sunt obligatorii în toate statele europene
Poliţa RCA este practicată în toate statele membre ale spaţiului economic european şi are drept unic scop despăgubirea părţilor prejudiciate în urma accidentelor de circulaţie.
Astfel, caracterul social al acesteia constă în faptul că nu asiguratul RCA este cel ce va beneficia de o eventuală despăgubire, ci persoanele care vor suferi daune din vina acestuia, indiferent că este vorba de pagube materiale sau de vătămări corporale.
2) Creşterea tarifelor, o consecinţă a reglementărilor europene, a climatului economic şi social actual
Este adevărat că în ultimii ani preţurile pentru poliţele RCA s-au majorat. Cu toate acestea, creşterile nu sunt atât de mari precum cele vehiculate de mass-media. În acelaşi timp, trebuie să precizăm că în rândul ţărilor membre UE, românii beneficiază de cele mai mici preţuri pentru această asigurare. Astfel, dacă în Germania preţul mediu pentru RCA este de 1.000 EUR, în România valoarea medie RCA nu depăşeşte 100 EUR pentru persoane fizice. Chiar şi vecinii bulgari, cu care de cele mai multe ori ne comparăm ca nivel de trai, plătesc aproximativ 170 EUR pe an pentru acest produs.
De asemenea, majoritatea companiilor de asigurări utilizează în calculul tarifului pe care o persoană fizică îl plăteşte pentru RCA o serie de informaţii, stabilind un profil de risc. Astfel, un tânăr de 25 de ani, cu doar câţiva ani de experienţă auto şi o maşină puternică, va plăti mai mult decât o persoană de 40 de ani, cu o maşină medie, care beneficiază de reduceri semnificative. În acelaşi timp, societăţile de asigurări oferă reduceri de până la 25% pentru pensionari.
3) Tarifele RCA sunt stabilite în baza unor calcule actuariale
Pentru a înţelege raţiunea care stă la baza majorării tarifelor este nevoie să înţelegem şi că preţurile nu sunt stabilite arbitrar, ci în baza unor calcule care implică o serie de factori foarte importanţi:
• În ultimii ani românii au început să călătorească mai mult în străinătate cu maşina personală.
Începând cu anul 2007, prin încheierea oricărei poliţe RCA, un posesor auto cumpără atât asigurarea pentru răspundere civilă auto valabilă pe teritoriul României, cât şi poliţa “Carte Verde”. Astfel, România s-a aliniat la normele europene în privinţa sistemului “Carte Verde”, iar şoferii beneficiază de acoperire atât în ţară, cât şi în afara teritoriului acesteia.
• Pagubele rezultate în urma unui accident sunt mult mai mari decât în trecut. Despăgubirile pentru vătămări corporale au devenit şi ele o problemă în ultima perioadă, cu atât mai mult cu cât ne putem confrunta cu un accident nu doar în România, ci mai ales în alte state membre UE.
Au crescut limitele despăgubirii pentru poliţele RCA în ultimii cinci ani de 6,6 ori, până la 500.000 EUR pe eveniment, iar cele pentru vătămări corporale au ajuns în acest an până la 2,5 mil. EUR pe eveniment. Acestea vor atinge 1 mil. EUR, respectiv 5 mil. EUR până în 2012.
• Numărul maşinilor din România a crescut anul trecut cu 5%, la peste 5,32 milioane de vehicule, din care 80% sunt autoturisme. În acelaşi timp, starea drumurilor la noi în ţară s-a deteriorat semnificativ.
Numărul de accidente în România este în continuă creştere, în vreme ce în ţările din vest este în scădere.
• De necontestat este faptul că, în ultimii ani, maşinile pe care le întâlnim zilnic în trafic sunt mai scumpe.
Repararea acestora în urma unui accident necesită sume semnificativ mai mari.
4) 90% dintre şoferi vor plăti mai puţin pentru poliţele de asigurare RCA
Prin implementarea sistemului Bonus - Malus începând cu 1 ianuarie 2010, asiguraţii care nu au înregistrat daune vor beneficia de reduceri ale primei de asigurare, în timp ce aceia care au provocat accidente vor avea parte de majorări de primă.
Conform numărului de dosare de daună avizate anul trecut pe segmentul RCA, rezultă că doar un procent cuprins între 5 şi 10% dintre asiguraţi vor fi penalizaţi, în timp ce restul de 90% vor beneficia de reduceri.
Mai multe detalii referitor la asigurarea de tip RCA, la sistemul bonus-malus pot fi accesate pe www.asigurareamasinilor.ro şi www.constatulamiabil.ro

Despre APPA
APPA – Asociaţia pentru Promovarea Asigurărilor are ca scop principal promovarea conceptului de asigurare şi susţinerea creşterii gradului de educare în asigurări în rândul populaţiei.
Pentru îndeplinirea obiectivelor sale, Asociaţia beneficiază de susţinerea principalilor vectori de comunicare din şi în domeniile asigurărilor şi pensiilor private – Publicaţiile XPRIMM, editate de Media XPRIMM.
APPA organizează conferinţe şi alte tipuri de reuniuni tematice pentru dezbaterea şi soluţionarea problemelor specifice majore; Asociaţia elaborează totodată studii şi analize privind priorităţile în domeniul asigurărilor.

Persoană de contact:
Alexandru CIUNCAN
Secretar General
0752.111.400
executiv@appa-asigurari.ro

luni, 22 februarie 2010

CSA a modificat Normele privind asigurarea obligatorie RCA

În scopul protejării intereselor asiguraților RCA, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a hotărât modificarea Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (RCA). Principalele modificări aduse acestor norme sunt:
• Partea pagubită are dreptul de a solicita despăgubiri pentru prejudiciile produse autovehiculului, înainte de efectuarea reparației acestuia. Asiguratorul RCA are obligația de a stabili cuantumul despăgubirii la valoarea prețurilor practicate de către unitățile de specialitate sau prevăzute în cataloagele de specialitate astfel încât despăgubirea primită să-i permită pagubitului efectuarea reparațiilor. Pâna acum, în aceste situații, costul reparațiilor era stabilit pe baza evaluării asiguratorilor, iar prețurile erau cel mult la nivelul celor practicate de către unitățile de specialitate. Această măsură va permite pagubiților să solicite întâi plata despăgubirilor și ulterior să efectueze reparațiile necesare.
• Asiguratorul RCA are obligația, în situația în care are suspiciuni întemeiate cu privire la modul de producere a accidentului, de a comunica în scris asiguratului și păgubitului, în termen de 10 zile de la data avizării daunei, intenția de a desfășura investigații. Aceste investigații nu pot dura mai mult de 3 luni de la data avizării daunei.
• Asiguratorul RCA are obligația de a efectua plata dosarelor de dauna, în maxim 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei față de 15 zile așa cum era stabilit până acum.
Reamintim că, în orice situație, păgubiții au posibilitatea de a efectua reparația la orice unitate reparatoare doresc, indiferent dacă aceasta se află sau nu pe lista service-urilor cu care societatea de asigurare are încheiate convenții de colaborare.
“Am decis modificarea normelor RCA pentru a sprijini și mai mult interesele asiguraților și îmi exprim speranța că aceste demersuri vor conduce la îmbunătățirea serviciilor prestate de către companiile de asigurare. Dacă până acum societatea de asigurare stabilea valoarea despăgubirilor potrivit propriilor criterii, acum valoarea pagubei se stabilește având în vedere prețurile practicate de către unitățile de specialitate sau cele din cataloagele de specialitate”, a declarat președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, doamna Angela Toncescu.
Modificările prezentate vor intra în vigoare la data publicării acestora în Monitorul Oficial.

duminică, 21 februarie 2010

Cine poate depune o reclamatie pe piata asigurarilor?

În vederea protejării intereselor asiguraților, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin atribuțiile sale conferite de lege, acordă o importanță deosebită analizării și rezolvării reclamaților primite de la asigurați, păgubiți sau de la alte persoane fizice și juridice care apelează la serviciile asigurătorilor sau ale brokerilor de asigurare, acestea constituind o importantă sursă de informații pentru munca de supraveghere și control. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate constata dacă o companie ce activează în domeniul asigurărilor își asumă responsabilitățile în mod serios și dacă sunt necesare măsuri suplimentare de supraveghere și control.
Ce este o reclamaţie/sesizare/petiție?
Conform art. 2 din Ordonanța nr. 27 /2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, prin petiţie se înţelege “cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris sau prin e-mail, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale, precum și regiilor autonome”.
Cine poate depune o reclamaţie pe piața asigurărilor?
Poate depune o reclamație asiguratul (persoana fizică sau juridică care deține un contract de asigurare încheiat cu un asigurător) sau păgubitul (terța persoană fizică sau juridică prejudiciată de o persoană asigurată de răspundere civilă).
Atenţie!
Reclamațiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiţionarului nu se iau în considerare şi se clasează.
Unde depuneţi o reclamaţie?
De multe ori se poate dovedi mai convenabil să încercați o rezolvare pe cale amiabilă a problemei dumneavoastră. Aceasta poate fi făcută reclamând nemulțumirea direct la societatea de asigurare respectivă sau la intermediarul în asigurări. Conform legislației, structura organizatorică a asigurătorului cuprinde proceduri de rezolvare a sesizărilor și reclamațiilor. Asigurătorul este cel mai în măsură să răspundă și să soluționeze sesizarea primită din partea asiguratului.
În situaţia în care nu aţi ajuns la o înţelegere amiabilă cu societatea respectivă, atunci vă puteți adresa Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Reclamaţia dumneavoastră se rezolvă în termenul legal de 30 de zile de la data înregistrării.
Puteți opta pentru una din următoarele modalități de a transmite o reclamație:
• Direct la sediile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
• Prin fax
• Prin email
Accesați titlul postarii si ajungeti la datele de contact ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din București și ale reprezentanțelor sale teritoriale din Cluj-Napoca, Iași, Constanța sau Timișoara.

Asigurarea obligatorie de raspundere civila auto RCA nu este o taxa

În vederea informării corecte a opiniei publice, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor face următoarele precizări ca reacție la acuzațiile cu privire la faptul că “asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto RCA este o taxă”: Datorită rolului social pe care îl are, asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto RCA este practicată obligatoriu în toate statele din spațiul economic european. Prin contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule este acoperită răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul vehiculului. Practic, în momentul poducerii unui accident, asigurătorul preia obligațiile de plată ale șoferului vinovat către partea/părțile vătămate, conform contractului de asigurare RCA încheiat cu acesta.
Conform, Ordinului CSA nr.21/ 2009, art.36, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurator, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
Remarcăm faptul că, pe parcursul anului 2009, numărul reclamațiilor înregistrate la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor care au avut ca subiect contracte RCA a fost de 3977, ceea ce reprezintă doar 0,07% din numărul total de contracte încheiate în perioada menționată. Majoritatea acestor reclamații reprezintă sesizari ce privesc modul de soluționare al dosarelor de daună, aproximativ 80% din aceste reclamații fiind soluționate favorabil.
Prin urmare, atât partea vinovată, cât și partea păgubită/vătămată trebuie să furnizeze toate documentele necesare pentru completarea dosarului de daună deschis de societatea de asigurări, astfel încât să se scurteze perioada de soluționare a dosarului și să nu se ajungă din acest motiv la limita legală a termenului de 3 luni de zile.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu intervine în nici un fel în stabilirea tarifelor de primă pentru asigurarea RCA, rolul CSA fiind acela de a urmări respectarea cerinţelor impuse prin Norme şi desfăşurarea activităţii în condiţii de prudenţialitate şi profesionalism.
Subliniem însă faptul că normele în vigoare impun societăţilor de asigurare să stabilească tarifele pe baza unor calcule actuariale pentru limitele de despăgubire prevăzute în norme, cu respectarea criteriilor de prudenţialitate, precum şi să notifice către CSA aceste tarife.
Tarifele de primă sunt stabilite astfel încât să permită acoperirea tuturor obligaţiilor ce rezultă din emiterea acestor poliţe. Asigurătorii RCA îşi stabilesc tarifele de primă pentru fiecare categorie de vehicule, în baza unor calcule actuariale, ce utilizează informaţii deţinute despre propriul portofoliu. În acest fel, societăţile de asigurare au posibilitatea de a stabili tarife diferenţiate în funcţie de profilul clientului, respectiv: vârsta asiguratului, domiciliul acestuia, daunalitatea înregistrată, tipul vehiculului ş.a.
Astfel, tarifele de primă pentru RCA notificate de către societăţile de asigurare au crescut pentru anul 2010, comparativ cu 2009, în medie cu 15%.
Începând cu 1 ianuarie 2010, societățile de asigurare au obligaţia de a aplica sistemul bonus-malus la tarifele de primă pe care le-au stabilit.
Sistemul bonus-malus presupune acordarea unor reduceri de primă, în situaţia în care asiguratul nu a înregistrat daune, sau aplicarea unor majorări asupra primei de asigurare, în situaţia în care asiguratul a înregistrat daune.
Astfel, un asigurat care nu a înregistrat daune va beneficia de o reducere de 10% pentru o poliţă încheiată pentru un an, putând să ajungă la un bonus de 50% dacă timp de şapte ani nu înregistrează daune pe RCA.
Având în vedere numărul de dosare de daună avizate în temeiul polițelor obligatorii RCA, rezultă că cei mai mulți dintre asigurați, circa 90%, vor beneficia de bonus întrucât nu provoacă evenimente.
Unui asigurat care a înregistrat daune i se aplică o majorare a primei de asigurare, respectiv un malus. Malusul se aplică în funcţie de numărul de evenimente şi nu în funcţie de valoarea daunei. Procentul de majorare se aplică diferenţiat în funcţie de istoricul asiguratului, respectiv de numărul anilor anteriori fără daune, şi poate ajunge, în cazul unei daune, până la 30%.

joi, 18 februarie 2010

TOP 10 COMPANII ASIGURARI TRIMESTRUL 3 2009

Karina ROSU: Asigurarea obligatorie nu acopera cele mai frecvente riscuri pentru locuinte

Polita de asigurare obligatorie a locuintei nu acopera cele mai frecvente riscuri la care sunt expuse locuintele din mediul urban din Romania, potrivit Karinei ROSU, Director General, AON Romania. “Cele mai frecvente riscuri sunt incendiile, inundatiile si furtul; riscuri pe care de cele mai multe ori asigurarea obligatorie a locuintei (AOL) nu le poate acoperi”, declara Karina ROSU.
Potrivit oficialului citat, desi daunele provocate de aceste riscuri nu depasesc ca valoare pe cele provocate de un cutremur, “frecventa acestora este mult mai mare”. Astfel, recomandarea pentru clienti este ca, dupa ce intra in vigoare AOL, sa opteze pentru un pachet combinat - polita obligatorie si cea facultativa -, astfel beneficiind si de protectia bunurilor, de raspundere civila etc.
In ceea ce priveste suma de asigurare a locuintei, “cel mai corect ar fi sa fie stabilita in functie de valoarea de reconstructie a locuintei de nou. Totusi, de cele mai multe ori, aceasta este stabilita la valoarea de piata, adica cea cu care s-a cumparat locuinta, pentru ca oamenii de fapt vor sa-si protejeze investitia”, precizeaza Directorul AON.
De asemenea, nu se recomanda nici asigurarea locuintei la o valoare mult mai mare decat cea de piata (veti primi despagubirea aferenta valorii de reconstructie). Totodata, in cazul subasigurarii „companiile de profil ar putea aplica regula proportionalitatii pentru daunele partiale, adica o proportie intre valoarea reala de reconstructie a casei si valoarea asigurata, si in acest caz despagubirea se reduce proportional”, conchide Karina ROSU.

duminică, 14 februarie 2010

AZT VIITORUL TAU, CAMPION ABSOLUT LA ADERARILE VOLUNTARE PE PILONUL II

AZT Viitorul Tau a fost alegerea numarul 1 a noilor participanti la Pilonul II de pensii private obligatorii. In cursul anului trecut, peste 15.000 de clienti au ales fondul administrat de Allianz-Tiriac Pensii Private, adica un procent de 29,5% din totalul celor care si-au exprimat o optiune activa pentru un fond de pensii de Pilon II. "Faptul ca suntem numarul 1 in atragerea de noi participanti la fondul nostru de pensii demonstreaza doua lucruri: pe de-o parte, increderea clientilor si publicului in soliditatea si performanta administrarii noastre si pe de alta parte eforturile noastre neintrerupte de marketing, promovare si informare in randul potentialilor clienti. Folosim in continuare o retea extinsa de agenti si brokeri, derulam in continuare campanii de informare si promovare, investim in evenimente de educare a publicului si ne implicam direct pentru dezvoltarea acestei piete si pentru stimularea economisirii private in Romania", a declarat domnul Crinu ANDANUT, director general al companiei Allianz-Tiriac Pensii Privat.
Tendinta s-a pastrat si in prima luna a anului 2010, cand fondul AZT Viitorul Tau a atras in mod direct peste 1.200 de clienti noi, adica 31,3% din total. Pe intreaga perioada de aderare continua (mai 2008 - ianuarie 2010), AZT Viitorul Tau este de asemenea lider in atragerea de noi clienti prin aderare directa: aproape 27.000 de participanti, adica 25,1% din total. Informatiile prezentate astazi, intr-un comunicat de presa al administratorului ALLIANZ-TIRIAC Pensii Private, se refera la aderarea directa, nu si la transferuri intre fonduri sau la procedura de repartizare aleatorie a clientilor intre fonduri.
Datele din comunicatul ALLIANZ-TIRIAC Pensii Privatesunt confirmate de statisticile oficiale publicate de CNPAS (Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale de Stat), asa cum reiese si din tabelul urmator:
Allianz-Tiriac Pensii Private este una dintre companiile cu cele mai complete pachete de servicii pentru participantii la fondurile de pensii administrate privat: site web pentru vizualizarea contului personal (inclusiv pentru clientii fondurilor de pensii facultative), call-center, SMS la cerere, publicarea zilnica a datelor fondului de pensii pe site-ul web, buletine lunare de investitii si alte facilitati.
Fondul AZT Viitorul Tau are in prezent peste 1.257.000 de clienti, dintre care 93% cu cel putin o contributie virata in contul personal si administreaza active nete de aproximativ 586 milioane RON, statistici ce ii confera o cota de aproximativ 25% din piata.

COMPARATIE INTRE ASIGURAREA OBLIGATORIE A LOCUINTEI SI ASIGURAREA FACULTATIVA A LOCUINTEI

sâmbătă, 13 februarie 2010

NICI 2010 NU ESTE ANUL REFORMEI IN SANATATE

"Cred ca sunt putine categorii legate atat de mult de viata politica, economica si sociala ca asigurarile de sanatate. Mi se pare ca am intrat intr-un an care nu ofera niciun un fel de masuri sau strategii concrete de revitalizare a economiei, totul se bazeaza pe imprumuturi, si daca nu putem vorbi de o relansare a economiei in acest an, cu atat mai putin putem spune asta despre asigurarile de sanatate", a declarat Sorina NICULESCU, Specialist in Asigurari, in cadrul XPRIMM Annual Forecast Meeting 2010.
Asadar, mai este nevoie de multa educatie in materie de asigurari, a adaugat aceasta, "dar pana la urma si noi, operatorii din domeniu, trebuie sa contribuim la activarea acestui mod de gandire. Numarul tot mai mare de someri nu impulsioneaza angajatorii sa ofere asigurari de sanatate ca beneficii salariale, un argument ramanand acoperirea efectelor absenteismului, dar asta nu este suficient pentru dezvoltarea unui segment".
"Asigurarile de sanatate trebuie gandite mereu in contextul a ceea ce ofera statul. Contributia la asigurarile sociale de 3,5% este foarte redusa, cu atat mai mult cu cat in acest an vorbim si de o reducere a PIB-ului. Nu inteleg de ce asiguratorii nu au profitat de toate aceste slabiciuni ale sistemului de asigurari de stat pentru o dezvoltare pe acest segment. In schimb, operatorii medicali estimeaza rate medii de crestere a afacerilor de peste 20% in 2010", a adaugat Sorina NICULESCU.
Specialistii din piata de profil estimeaza ca scaderea asigurarilor de sanatate in 2009 s-a situat intre 20% si 30%, fiind al doilea an consecutiv de scadere, iar cauzele probabile au fost inclinatia mai mica a angajatorilor pentru asigurarile de grup, dar si actionarea cu intarziere a asiguratorilor si explicarea deficitara a avantajelor asigurarilor de sanatate. Totusi, cea mai mare problema, apreciaza acestia, a constituit-o tratamentul fiscal inechitabil al abonamentelor, comparativ cu asigurarile private de sanatate.

DESPRE ASIGURARI

"New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asiguratorilor...
fara asigurari, n-ar exista zgaraie-nori, deoarece nici un muncitor n-ar accepta sa lucreze la o asemenea inaltime, riscand sa faca un plonjon mortal si sa-si lase familia in mizerie; fara asigurari, nici un capitalist nu ar investi milioane pentru a construi astfel de cladiri, pe care un singur muc de tigara le-ar putea transforma in scrum; fara asigurari, nimeni nu ar circula cu automobilul pe strazi.

Chiar cu un Ford, un bun sofer este constient de faptul ca in fiecare clipa risca sa dea peste un pieton."
Henry FORD

Aparitia ideii de asigurare
Putem spune, intr-un fel, ca asigurarea a aparut odata cu aparitia societatii umane. Avem cunostinta de doua tipuri de economii care au caracterizat societatea de-a lungul timpului: economiile de schimb (realizate cu elemente corespunzatoare: piete de schimb, bani, instrumente financiare diverse) si economiile naturale, in lipsa acestor elemente, acestea datand din timpuri mult mai vechi decat primele.
Intr-o astfel de economie naturala, putem privi conceptul de asigurare ca pe o forma de ajutorare intre indivizii din societate. De exemplu, daca o casa sufera un incendiu devastator, membrii comunitatii respective vor ajuta impreuna la reconstruirea casei; altfel, nu vor primi nici ei ajutor in viitor. Acest tip de asigurare a suprevietuit pana in zilele noastre in regiunile in care economiile de schimb moderne nu au patruns decat superficial (de exemplu in unele tari de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice).

Aparitia asigurarilor in adevaratul sens al cuvantului
Spre sfarsitul secolului al XVII-lea, cresterea importantei Londrei ca si centru comercial a dus, de asemenea, la aparitia unei cereri reale pentru asigurare (mai precis de asigurare maritima). La finalul anilor 1680, Edward LLOYD a deschis o cafenea care nu peste mult timp a devenit cel mai popular local printre proprietarii de nave, negutatori si capitanii de nave, si, automat, o importanta sursa de informatii in domeniu. Acesta era locul principal de intalnire dintre partile care doreau sa-si asigure navele si cele care erau dispuse sa subscrie riscurile aferente.
Astazi, LLOYD’s of London reprezinta, ca structura, liderul pietei de asigurari maritime si alte tipuri specializate, insa activitatea este destul de diferita fata de segmentul asigurarilor mai comune.
Asigurarea, asa cum este perceputa in zilele noastre are ca izvor de aparitie Marele Incediu din Londra din anul 1666, cand au fost distruse 13.200 de case. In urma acestui dezastru, Nicholas BARBON a deschis primul birou pentru asigurarea cladirilor. In anul 1680, englezul a infiintat prima companie de asigurari de incendii din Anglia, denumita«The Fire Office».
In Statele Unite, prima companie de asigurari a demarat activitatea tot prin incheierea asigurarilor pentru incendii, cu sediul in Charles Town, (orasul Charleston de astazi, Carolina de Sud), in anul 1732.
Benjamin FRANKLIN a contribuit la popularizarea si standardizarea practicilor de asigurare, in special pentru asigurarile impotriva incendiilor. In anul 1752, a fondat Philadelphia Contributionship for the Insurance of Houses from Loss by Fire, prima companie care colecta contributii in vederea prevenirii incendiilor. Aceasta organizatie nu numai ca lansa avertizari in cazul unelor incendii, dar, de asemenea, putea refuza asigurarea anumitor cladiri unde riscul de incediu era mult prea mare, ca de exemplu, in cazul caselor de lemn.

CE ESTE BROKERUL IN ASIGURARI

Brokerul de asigurari este un specialist in ceea ce priveste piata asigurarilor. Serviciile acestuia se adreseaza in general persoanelor fizice, dar nu exclusiv. Pe piata exista foarte multe societati de asigurare, apar din ce in ce mai multe produse de asigurare, oferta se diversifica in mod continuu si apar produse care de care mai specializate.
In aceste conditii, clientul are probleme in a alege cea mai buna solutie pentru problema sa, mai ales daca nu cunoaste foarte bine cum functioneaza asigurarile. Aici intervine brokerul de asigurari. Acesta ar putea fi privit drept un intermediar, dar este in mod clar mai mult decat atat, este un specialist. Cunoscand foarte bine particularitatile pietei, oferta de produse, contextul pietei, tehnica de derulare a asigurarilor, brokerul poate oferi pentru clientii sai cea mai buna solutie dintr-o multitudine de optiuni care pentru un novice nu par a se diferentia prea mult.
Dezvoltarea pe care o au asigurarile la nivel mondial nu mai permite functionarea fara societatile de brokeraj. Schimbarile legislative, evolutiile economice, toate acestea sunt mai usor de depasit, atat de catre clientii asiguratorilor, cat si de catre vanzatorii de polite de asigurare, apeland la serviciile societatilor de brokeraj in asigurari.
Brokerul este platit printr-un comision, iar serviciile sale presupun consultanta de specialitate si urmarirea derularii contractului pe durata sa, bazandu-se pe stabilirea profilului de risc al clientului, urmarind insa in acelasi timp si situatia financiara a companiei de asigurari cu care se incheie polita de asigurare.
Societatile de brokeraj sunt utile atat persoanelor fizice si juridice care vor sa isi asigure diverese bunuri sau active, cat si comapniilor de asigurari, brokerii fiind cei care pot furniza clienti foarte importanti.

CE REPREZINTA ASIGURARRILE SI LA CE FOLOSESC

O definitie:
Asigurarea este o forma de protectie bazata pe un contract, prin care o persoana fizica sau juridica care se va numi asigurat, cedeaza anumite riscuri unei persoane juridice - asigurator, platind asiguratorului o suma de bani numita prima de asigurare.
Asiguratorul se obliga prin acesta contract sa plateasca asiguratului despagubiri in cazul in care evenimentele prevazute in contract au loc.
De ce sunt utile asigurarile?
Indiferent de cat de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla tot ceea ce se intampla in jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Mass-media prezinta foarte des catastrofele natuarale care lovesc diverse regiuni, si, din pacate nici Romania nu face exceptie (cu totii ne amintim de inundatiile devastatoare care au afectat tara in 2005).
Dar natura nu este singura care ne afecteaza si ne provoaca pagube. Accidente se intampla la tot pasul, iar jaful, furturile, talhariile, toate tin de natura umana.
Riscurile acestea vor exista intotdeauna. Dar mai sunt si altele, in legatura cu sanatatea, cu activitatea profesionala, si, in cazul firmelor, riscuri privind marfurile sau activele companiiei. De aceea este foarte bine sa incercam sa transferam riscurile asupra altcuiva.
Acestea sunt motivele pentru care au aparut serviciile sau, mai bine zis, produsele de asigurare. Acestea sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri in schimbul unei sume de bani. Astfel, plata unei sume il pune pe asigurat la adapost de problemele cauzate de accidente, fie ele auto sau de alata natura, ii poate salva firma de la probleme financiare care ar putea duce la faliment s.a.
Un argument al utilitatii asigurarilor este oferit de prezenta acestora la o scara foarte mare in Occident, unde exista o adevarata cultura. Marea majoritate a oamenilor au, in tarile vestice, tot felul de asigurari, nu doar cea de raspundere civila auto, ci si de viata, de sanatate, de protejare a bunurilor. De ce se intampla acest lucru?
Pentru ca in Occident simtul proprietatii este foarte dezvoltat, si toti vor sa isi puna proprietatile la adapost de diferite riscuri, dar si pentru ca occidentalii sunt foarte interesati de viitorul lor si al celor din jurul lor. De aceea asigurarile sunt un instrument foarte bun pentru crearea unui viitor lipsit de griji si sigur.

DESPRE ASIGURAREA CASCO

Ce autovehicule se pot asigura?
Prin polita de asigurare CASCO se pot asigura toate autovehiculele inmatriculate sau in curs de inmatriculare in Romania, care sunt in stare de functionare, au o stare de intretinere buna si nu prezinta avarii ale caroseriei si ale pieselor casabile.
Ce riscuri sunt acoperite?
Riscurile acoperite prin polita de asigurare CASCO pot sa difere de la o societate de asigurari la alta.
In general aceste riscuri sunt:
- Ciocniri, loviri, zgarieri, rasturnari, caderi, caderea unor corpuri pe autovehicul, incendiu, explozie, afumare, patare, carbonizare, inundatii, furtuna, uragan, cutremur, prabusire sau alunecare de teren, ploaie torentiala, grindina, trasnet, greutatea stratului de zapada sau gheata,avalansa de zapada.
- De asemenea se pot acoperi furtul autovehiculului si partilor componente ale acestuia, precum si pentru pagubele provocate autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt.
Ce se intelege prin suma asigurata?
Prin suma asigurata se intelege valoarea maxima a despagubirilor care se pot acorda in baza politei de asigurare.
Cum se calculeaza suma asigurata?
Pentru a calcula suma asigurata a autovehiculului trebuie in primul rand sa se cunoasca valoarea de nou a acestuia. Pentru autovehiculele de pana la un an vechime si aflate la primul proprietar, valoarea de nou este valoarea de factura cu toate taxele incluse. Pentru autovehiculele second hand valoarea de nou se determina conform cataloagelor specializate.
In baza valorii de nou a autovehiculului si a vechimii acestuia se calculeaza apoi suma asigurata (valoarea reala).
Ce este fransiza?
Fransiza este partea daunei suportate de catre asigurat. Scopul fransizei este acela de a creste grija fata de autovehiculul asigurat, limitand astfel cazurile de dauna. Politele de asigurare CASCO prevad fransize mai ales pentru riscul de furt.
Documente necesare pentru dosarul de dauna
1. Proces verbal sau Autorizatie de reparatie + anexa 2, in original si copie
2. Tichet asigurare vinovat RCA si certificatul de inmatriculare al autovehiculului vinovatului, in copie
3. Certificatul de inmatriculare al autovehiculului pagubit, in copie
4. Copie B.I. C.I.+Permis Auto Sofer, in copie
5. Cartea de identitate a autovehiculului pagubit, in copie
6. Delegatie de reprezentare daca autovehiculul apartine unei persoane juridice
7. In cazul persoanelor fizice pentru deschiderea dosarului de dauna este necesara prezenta proprietarului, a unei rude de gradul I sau a unui imputernicit cu procura notariala.

DESPRE ASIGURARILE DE LOCUINTE SI BUNURI

De ce si cand avem nevoie de o asigurare?

Asigurarea locuintei si/sau bunurilor continute in aceasta este, poate, cea mai importanta asigurare non-viata pe care o puteti incheia.
Fenomenele naturale, calamitatile, incendiul, explozia pot sa va distruga agoniseala de o viata. Daca pentru prevenirea incendiului sau exploziei exista astazi solutii tehnice din ce in ce mai perfectionate, inundatiile sau cutremurele sunt practic imposibil de prevenit sau de evitat.
Aceleasi evenimente care pun in pericol cladirea locuintei pot afecta si bunurile dvs. (mobilier, aparatura electrocasnica, aparatura electronica, imbracaminte, unelte gospodaresti, alimente, etc.).
Un alt pericol, din pacate permanent, il reprezinta furtul prin efractie sau prin acte de talharie care, de asemenea, pune in pericol bunurile de valoare, putand duce si la distrugeri in locuinta.
Actiunile rauvoitoare ale unor persoane (acte de terorism / vandalism) pot produce si ele distrugeri ale bunurilor sau cladirii.
Toate aceste evenimente sunt tot atatea argumente care sustin necesitatea unei asigurari a locuintei si a bunurilor continute in aceasta.
Asigurarea locuintei (a cladirii) este obligatorie atunci cand solicitati un credit bancar si garantarea acestuia catre banca o constituie locuinta.
Asigurarea locuintei si a bunurilor continute in aceasta se poate incheia oricand in cursul anului.
Incheierea acestui tip de asigurare este cea mai ieftina modalitate de protejare a cladirii si bunurilor personale, mai ieftina decat achizitionarea unui sistem perfectionat de alarma sau chiar decat intretinerea anuala a unui caine de paza.
Caracteristicile asigurarii
Ce se poate asigura
- cladiri si alte constructii: cladiri si constructii speciale (cu exceptia terenului) precum si elemente fixe si detasabile de fundatie sau impamantare, instalatii fixe hidraulice, igienico-sanitare, de incalzire, lifturi, instalatii fixe de iluminat, instalatii de aer conditionat, toate aferente cladirilor;
- bunuri casnice: mobilier, aparatura electrocasnica si electronica, lenjerie, incaltaminte, imbracaminte, covoare, perdele, efecte personale, etc. cu exceptia banilor, pietrelor pretioase, bijuteriilor, marcilor postale, tablourilor, sculpturilor, colectiilor sau altor obiecte cu valoare artistica, stiintifica sau istorica.
Riscurile pentru care se acorda despagubiri
incendiu;
trasnet;
explozie (de gaze sau aburi);
caderea pe cladire a aparatelor de zbor sau parti ale acestora si obiecte transportate de acestea;
cutremur de pamant;
inundatie;
furtuna;
grindina;
ploaie torentiala;
prabusiri sau alunecari de teren;
greutatea stratului de zapada;
avarii accidentale ale instalatiilor de apa, canal, sau incalzire;
inundarea apartamentelor cu apa provenita de la vecini;
pagube produse datorita actiunii rauvoitoare a unor persoane (terorism, vandalism);
furt prin efractie al bunurilor.
Extinderi ale politei de asigurare a locuintei
Asigurarea de raspundere civila legala a membrilor familiei
Se acorda despagubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca pentru prejudiciul adus unor terte persoane ca urmare a unui eveniment asigurat:
vatamari corporale (invaliditate sau deces);
avarieri sau distrugeri ale unor bunuri apartinand acestora.
Despagubirile sunt in limita sumei asigurate pentru care opteaza asiguratul.
Asigurarea de accidente a membrilor familiei
Se acorda despagubiri asiguratului si membrilor familiei sale nominalizati in polita pentru accidentele suferite care se produc independent de vointa acestora (accidente care au drept urmari diferite grade de invaliditate sau decesul).
Despagubirile sunt in limita sumei asigurate pentru care opteaza asiguratul la incheierea politei.
Cum se solicita o despagubire?
In urma producerii unui eveniment asigurat care a determinat pagube cladirii sau bunurilor continute, unor terte persoane sau accidentarea membrilor familiei, asiguratul trebuie sa adreseze o instiintare catre societatea de asigurari cu mentionarea datei, locului si imprejurarilor in care a avut loc evenimentul, descrierea pagubelor si valoarea estimativa a acestora sau descrierea leziunilor suferite de catre persoanele accidentate.
De asemenea asiguratul va completa o cerere de despagubire care va initia dosarul de dauna si inceperea procedurii de despagubire.
Procedura de despagubire presupune urmatoarele etape:
constatarea pagubelor de catre reprezentantul societatii de asigurare;
avizarea de catre societatea de asigurare a inceperii lucrarilor de reparatie, reconditionare sau restaurare, inlocuire;
documentarea dosarului de dauna (procese verbale de constatare sau de cercetare emise de organe competente, adeverinte medicale sau certificat de deces, documente de plata a reparatiilor, reconditionarilor, restructurarilor sau inlocuirilor, eventuale declaratii ale martorilor, hotarari judecatoresti);
semnarea dosarului de dauna de catre ambele parti;
plata despagubirii.
Plata despagubirilor se efectueaza dupa 15-30 de zile de la data depunerii documentatiei complete de catre asigurat / beneficiar.
Societatea de asigurare poate amana plata despagubirii daca in legatura cu dauna a fost instituita impotriva asiguratului o ancheta sau o procedura penala de catre politie.
De asemenea societatea poate refuza plata despagubirii daca cererea de despagubire este frauduloasa ori are la baza declaratii care se dovedesc false.

ASIGURAREA CLĂDIRILOR APARŢINÂND PERSOANELOR FIZICE

Locuinţa dvs. reprezintă o îmbinare de valori materiale şi sentimentale. Reprezintă sentimentul de "acasă", indiferent daca aceasta înseamnă un apartament într-un bloc, o casă, o vilă sau o gospodărie.
Cine limitează efectele riscurilor la care este supusă locuinţa dvs.?
Răspunsul este NOI – Societatea de asigurare.
De ce să plătiţi pentru neatenţia vecinului care v-a inundat?
Plătim NOI - Societatea de asigurare.
De ce să suportaţi reparaţiile unor pagube produse de catastrofe naturale?
Există Societatea de asigurare.
Mult prea frecvent au loc spargeri de locuinţe. Şi în cele mai multe cazuri acestea nu au ca urmare doar furtul obiectelor din locuinţă, ci şi distrugerea şi vandalizarea locuinţei. Un trăsnet poate declanşa un incendiu, care distruge în secunde averile dvs., iar o ploaie torenţiala va poate inunda locuinţa.
Societatea de asigurare preia toate aceste riscuri pentru dvs., despăgubindu-vă prompt şi eficient!
Asigurarea locuinţei vă oferă o protecţie împotriva pierderilor provocate de evenimente ca incendiu, explozie, cutremur, inundaţii, vandalism, furt prin efracţie şi altele. Societatea de asigurare vă ajută să vă reclădiţi locuinţa distrusă.

De ce, ca persoană fizică, am nevoie de asigurare?

Riscul face parte din viaţa noastră. Asigurarea limitează sau anulează efectele producerii riscurilor prin despăgubirile pe care Societatea de asigurare le acordă pentru asigurările pe care le oferă persoanelor fizice, ca de exemplu:
• asigurarea clădirilor împotriva riscurilor de incendiu, cutremur, inundaţie, distrugere, avariere etc.;
• asigurarea bunurilor împotriva riscurilor de incendiu, furt, distrugere, avariere etc.;
• asigurarea persoanelor pentru deces şi invaliditate permanentă ca urmare a unui accident;
• asigurarea CASCO a autovehiculelor, care acoperă riscul de avariere şi furt;
• asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, pentru pagube cauzate terţilor prin accidente de autovehicule;
• asigurarea culturilor, împotriva riscurilor de incendiu, ploi torenţiale, furtună, grindină etc. precum şi asigurarea animalelor şi păsărilor pentru accidente şi boli;
• asigurarea de răspundere civilă, care acoperă pierderile băneşti ce trebuiesc suportate de asigurat, ca urmare a prejudicierii unei terţe persoane.

 

DESPRE ASIGURARILE DE VIATA

Dacă vrem să ne bucurăm de libertate şi securitate, noi, ca indivizi, trebuie să ne asigurăm această siguranţă în primul rând prin propriile noastre eforturi.
Asigurările de viaţă oferă oamenilor metoda cea mai eficientă pentru a realiza securitatea economică.
Există 3 ameninţări majore la adresa securităţii economice a fiecăruia dintre noi:
I. DECESUL
II. BĂTRÂNEŢEA
III. INVALIDITATEA

De ce cumpără oamenii asigurări de viaţă?
• Toată lumea consideră că economisirea de bani reprezintă un imperativ pentru viitoarea lor securitate. Oamenii vor să economisească dar în acelaşi timp să se şi bucure de prezent, ceea ce face ca de multe ori economisirea să fie dificilă dacă nu chiar imposibilă.
• Plata unei prime de asigurare către o companie creează un patrimoniu imediat constând din întreaga sumă pe care o persoană doreşte să o economisească.
• Asigurarea de viaţă oferă oamenilor posibilitatea creării imediate a unui patrimoniu şi să plătească pentru acesta în cele mai uşoare condiţii posibile. Chiar dacă plăţile în contul primei pot constitui uneori o povară, avantajele şi beneficiile depăşesc cu mult costul.
• O altă raţiune pentru care oamenii cumpără o asigurare de viaţă este protejarea familiei. Asigurarea este singurul instrument financiar din lume pentru a realiza economii şi care asigură în mod simultan protejarea familiei, acest lucru fiind garantat.
• Câştigăm o avere în timpul unei vieţi, problema este cât de mult economisim! Economisirile rehulate aduc cel mai mare venit atunci când ai nevoie, când veniturile ţi se reduc sau sunt eliminate din cauza vârstei înaintate.
• Cheltuielile asociate cu pensionarea nu pot fi evitate. Dacă un individ nu a acumulat suficiente fonduri pentru o pensionare confortabilă atunci el trebuie să continue să muncească şi la o vârstă înaintată, dacă este sănătos şi dacă poate găsi de lucru. Cel mai adesea banii care se câştigă cel mai greu sunt banii câştigaţi după o experienţă de o viaţă.


În ce investim de obicei banii?
• Acţiuni şi alte valori mobiliare
• Depozite bancare
• Imobiliare – case, terenuri
• Aur
• Valută
• Obiecte de artă
• Bonuri de trezorerie
• Titluri de stat

MECANISMUL DE FUNCŢIONARE AL UNEI ASIGURĂRI DE VIAŢĂ

Asigurarea de viaţă este o proprietate creată instantaneu în momentul achitării primei rate de primă.

ASIGURAREA DE VIAŢĂ este o metodă de garantare şi conservare a proprietăţilor unei familiei în cazul unei situaţii neaşteptate astfel încât să nu fie afectate celelalte forme de economisire:
-depozitul bancar – la termen
-acţiunile – posibil în pierdere
-casa, terenul – uneori subevaluate
ASIGURAREA DE VIAŢĂ este o metodă de protejare valorilor umane; indemnizaţia pentru invaliditate asigură independenţa materială şi spirituală a persoanei în cazul imposibilităţii obţinerii unui venit prin muncă
ASIGURAREA DE VIAŢĂ este o metodă prin care se asigură independenţa financiară în cazul unui accident sau îmbolnăvire care necesită spitalizare sau o intervenţie chirurgicală
ASIGURAREA DE VIAŢĂ acoperă un credit, o ipotecă sau ratele de la cumpărarea uni produs, garantând proprietatea
ASIGURAREA DE VIAŢĂ poate constitui un capital de investit pentru o persoană tânără, la începutul perioadei productive. Sunt două categorii de persoane: cei care cheltuiesc toate veniturile lunare şi cei care înainte de a cheltui, economisesc. În timp, cei din prima categorie ajung să lucreze pentru cei din a doua categorie.
ASIGURAREA DE VIAŢĂ conservă o afacere în favoarea asociaţilor, în cazul decesului unuia dintre ei.
ASIGURAREA DE VIAŢĂ este produsul care acoperă în mod real necesităţile în caz de deces sau supravieţuire.
ASIGURAREA DE VIAŢĂ poate rezolva problemele care apar între moştenitorii unei proprietăţi în cazul decesului părinţilor.

SCURTA ISTORIE A ASIGURARILOR

Asigurările se practică de timp îndelungat.
Aşa cum poate cunoaşteţi, primele forme de asigurare se practicau în Grecia Antică şi erau legate de procesiunea înmormântării. Romanii, de asemenea au avut pus la punct un sistem în care cei rămaşi în viaţă după decesul asiguratului primeau o anumită sumă de bani. Încă din acele timpuri se pare că era recunoscută grija oamenilor de a-şi asigura o înmormântare decentă, de a-şi proteja sănătatea, familia.
Asigurarea de viaţă pe care o cunoaştem astăzi a apărut mult mai târziu, respectiv la începutul secolului XVII, când devenise o necesitate ca atât viaţa căpitanului navei, cât şi încărcătura aflată la bordul ei să fie asigurate.
După cum vedeţi, necesitatea asigurării de viaţă şi a asigurării bunurilor a apărut în activitatea de transport maritim şi fluvial, unde riscurile erau maxime.
Această industrie a asigurărilor a cunoscut o dezvoltare rapidă. S-au format societăţi care promovau scheme de anuitate şi de protejare a vieţii, iar spre sfârşitul secolului XVIII, în anul 1774, Actul Asigurării de Viaţă cerea ca ofertantul să propună un “interes asigurabil” în viaţa asiguratului, pentru ca practicarea jocurilor de noroc să fie stăpânită şi redusă. Până atunci oamenii obişnuiau să parieze pe durat de viaţă aşteptată a unor personalităţi binecunoscute şi chiar pe rezultatul războaielor.
Notă: Anuitate înseamnă că deţinătorul poliţei de asigurare de viaţă primeşte la intervale regulate, după o anumită perioadă bine determinată, o sumă fixă de bani
Prima societate din lume care a recunoscut nevoia de a grada primele în funcţie de vârstă şi de a cuantifica şi extinde riscurile potenţiale, a fost Equitable Life în 1762, companie care funcţionează şi în prezent în Marea Britanie.
Industria asigurărilor şi-a intrat practic în drepturi în secolul XIX, după revoluţia industrială, multe dintre companiile care poartă acum nume familiare fiind înfiinţate în acea perioadă.
În ultimii ani acest domeniu al asigurărilor a suferit schimbări importante ca urmare a complexităţii crescânde a vieţii într-o eră tehnologică care a adus permanent noutăţi, cu pieţe care au apărut brusc sau pieţe globale. Natura acestor schimbări implică:
- modificări în cadrul companiilor de asigurări;
- modificări intervenite în piaţa de asigurări.
Nu a fost niciodată mai necesar ca astăzi să înţelegem importanţa asigurărilor şi rolul pe care îl joacă în viaţa noastră. Este o temă care merită cu adevărat să ocupe un loc important în topul priorităţilor cu care ne confruntăm în aceste vremuri marcate de schimbare şi nesiguranţă economică.
Asigurarea ne protejează în cazul apariţiei unor evenimente neaşteptate, cum ar fi accidente de maşină sau boli, pierderea slujbei sau moartea prematură. Ea poate fi un mod comod de economisire şi investiţie. De exemplu: asigurarea este deosebit de preţioasă în crearea unor rezerve de pensii în cazul în care cu toţii trăim mai mult, iar siguranţa slujbei pe care o avem este tot mai precară.
Asigurarea are în vedere riscurile potenţiale şi modul în care să ne protejeze împotriva evenimentelor nedorite. În acest context, să fim asiguraţi pare o idee bună. Primele de asigurare nu sunt în general prea mari, chiar dacă nivelul lor a crescut în ultimii ani. Plata acestor prime ne asigură în cazul în care avem probleme, cum ar fi: incendierea casei, un accident de maşină, un jaf; costurile relative ale pagubelor suferite fiind acoperite de asigurare. Aceste cheltuieli vor fi acoperite din fondurile pe care companiile de asigurări le acumulează sub forma primelor plătite de asiguraţi, care sunt astfel protejaţi de accidente. Întrucât doar câţiva suferim o pierdere sau o pagubă în acelaşi timp, majoritatea poate suporta costurile minorităţii, iar venitul provenit din investirea acestor fonduri poate fi utilizat în cazul unor eventuale catastrofe.
Asigurarea poate fi privită şi ca o recompensă atunci când venitul provenit din investiţii reprezintă pentru noi o restituire a economiilor cu profit în perioada de pensie. În acest mod vom fi recompensaţi pentru precauţia noastră de a economisi pentru zile negre, de a cumpăra o nouă casă, maşină sau de a ne asigura un venit la sfârşitul vieţii active.
În esenţă asigurarea ne furnizează opţiuni importante pentru a ne proteja pe noi şi viitorul nostru în cazul unor evenimente neprevăzute şi tragedii şi mai mult ne oferă serviciile necesare pentru economisire şi investiţie utilă, odată cu pensionarea. Economia de asigurare este vitală în acest context. Alegerea ne aparţine. De aceea să nu ignorăm factorii de risc potenţiali.
Poate că pentru noi românii, care mai avem încă probleme cu mentalitatea, este mai greu să luăm o decizie fiindcă incultura noastră în asigurări ne aduce în situaţii tragi-comice. Întrebări de genul: ce sunt asigurările, care societăţi sunt bune, ce produse au, pe care să le aleg, pe ce durată, pe ce bani, cu ce beneficii, pot părea fireşti dar un anumit grad de cultură ar îndepărta aceste nelinişti.
În occident există cultură adevărată în asigurări. Toată lumea are asigurări de viaţă, medicale, asigurări pentru maşină, pentru casă, firmele îşi asigură mărfurile şi bunurile. Asigurarea este ceva normal, firesc, face parte din cotidian.
De ce?
Pentru că occidentul are o cultură a dreptului de proprietate, iar proprietatea se apără juridic, dar şi prin prevenirea şi asigurarea eventualelor pagube.
Dincolo de tragi-comedia enunţată mai înainte, trebuie să observăm că totuşi încep să apară semne bune şi la noi. Societatea românească şi-a dezvoltat în ultimii 20 ani simţul proprietăţii, iar marile companii au intrat masiv pe piaţă, simţind potenţialul unei cereri în formare.
Cu cât vom înainta mai mult în economia de piaţă, cu atât va creşte şi nevoia de asigurări.

DESPRE ASIGURARILE DE VIATA

Ce este asigurarea de viaţă?
Viaţa noastră se schimbă continuu. Trăim într-o lume extrem de instabilă. În fiecare zi ne confruntăm cu riscuri imprevizibile. Aceste riscuri sunt boala, rănirea, invaliditatea sau decesul celor dragi. Este imposibil să prevezi aceste riscuri, însă îţi poţi asigura protecţie împotriva consecinţelor acestora. Exceptând traumele psihice, posibilitatea ca aceste evenimente să aibă loc poate afecta grav şi situaţia noastră financiară. Ce putem face pentru a rezolva aceste probleme la orice vârstă? Răspunsul la această problemă poate fi găsit în produsele oferite de noi.
Am nevoie de asigurare? La această întrebare nu se poate răspunde printr-un simplu "Da" sau "Nu". Daca vrei să te păzeşti de eventuale pierderi financiare, sau dacă îţi planifici să economiseşti bani pentru viitor, ar trebui să iei în considerare posibilitatea cumpărării unei asigurări de viaţă. Indiferent cine eşti, ai nevoie de asigurare dacă ai:
• Soţie
• Copii
• Părinţi în vârstă
• Împrumuturi (la bancă)
• Dacă nu vrei să îţi schimbi stilul de viaţă după ce te pensionezi.
Ce se întâmplă dacă sunt deja asigurat?
Dacă sunteţi deja asigurat, nu înseamnă că va sunt satisfacute toate necesitatile care au aparut pe parcurs.Viaţa este schimbătoare. Cel puţin o dată la 3-4 ani ar trebui să vă întrebaţi: s-a schimbat ceva în viaţa mea? Dacă oricare dintre evenimentele enumerate mai jos au avut deja loc, înseamnă că a venit timpul să măriţi suma pentru care v-aţi asigurat sau chiar să vă mai faceţi o asigurare:
• V-aţi căsătorit
• Aveţi un copil
• Aţi cumpărat un apartament sau o casă
• Copiii dumneavoastră se pregătesc să înceapă şcoala sau dau examen la facultate
• Soţul/soţia s-a pensionat
• Aţi făcut un împrumut la bancă
Care este diferenţa dintre o asigurare de viaţă şi un cont de economii în bancă?
Asigurările de viaţă diferă de depozitele în bancă prin faptul că ele oferă nu numai creşterea capitalului depus, dar asigură şi plata sumei asigurate, care este garantata de societate si care contine acea dobanta tehnica garantata. Astfel ne putem da seama ca economiile orientate catre o asigurare de viata sunt in siguranta, ba mai mult sunt garantate

DESPRE ASIGURARILE DE VIATA

- Necesitatea cumpararii unei asigurari de viata –

Necesitatea cumpararii unei asigurari de viata reiese din nevoia de protectie a oamenilor. Pe lânga toate bunurile detinute, viata si sanatatea unui individ, integritatea lui fizica, capacitatea de munca sunt bunurile cele mai de pret si pot fi afectate de diferite evenimente nesigure viitoare, ducând la imposibilitatea desfasurarii unei activitati si deci a obtinerii unui venit. Necesitatea incheierii unei asigurari de viata provine dintr-o nevoie absoluta a fiecaruia, de a oferi protectia financiara a familiei, a dependentilor sau a celor apropiati in cazul decesului, in paralel cu alte avantaje pe care asiguratorii le pot oferi: economisire, pensie, investitii.
Dintotdeauna vietile oamenilor au fost amenintate de cele mai variate si distructive forte ale naturii, trasnetele, incendiile, furtunile, inundatiile, seismele si eruptiile vulcanice provocând moartea, accidentarea sau imbolnavirea oamenilor. Perfectionarea continua a tehnicii si tehnologiilor, organizarea de intreprinderi care concentreaza mii de salariati, crearea de aglomerari urbane care numara sute de mii si milioane de locuitori, sporirea parcului mijloacelor de transport si a vitezei cu care acestea circula, folosirea energiei atomice in diverse scopuri etc, toate acestea au dus la sporirea numarului accidentelor de munca si de circulatie, al incendiilor si exploziilor.
Oamenii nu au stat insa pasivi in fata vitregiilor naturii si au cautat sa se apere, sa prevada, sa previna si sa micsoreze efectele acestor evenimente dar, in cazul acoperirii riscului de deces sau de invaliditate permanenta, modalitatea cea mai sigura si cea mai eficienta este incheierea unei asigurari de viata.
Pe lânga aceste cauze de natura externa, ponderea cea mai mare intre cauzele decesului o au bolile. Cele mai importante dintre acestea sunt bolile aparatului circulator, ale aparatului respirator, tumorile, traumatismele si bolile aparatului digestiv.
Tinând cont de aspectele prezentate anterior si de situatia economica instabila existenta in România, incheierea unei asigurari care sa acopere riscul de deces este o problema la care ar trebui sa se gândeasca orice persoana, pentru a nu crea un dezechilibru in situatia financiara a urmasilor dependenti.
Populatia “varstei a treia”, in continua crestere numerica, este o categorie sociala vulnerabila, cu probleme specifice fata de celelalte segmente sociale. Asigurarea necesitatilor populatiei vârstnice pentru un trai decent, trebuie sa acopere o gama larga de preocupari, nu numai in plan economic, dar si social si psihosocial.
De aceea acest proces de imbatrânire va duce la un moment dat la imposibilitatea statului de a intretine partea inactiva a populatiei si astfel devine un lucru esential incheierea unei asigurari de viata care sa ofere atât protectia financiara a urmasilor in caz de deces, cât si asigurarea unui trai linistit la vârsta pensionarii.

DESPRE ASIGURARILE DE VIATA

- Asigurari de viata traditionale –

Asigurarile de viata traditionale sunt asigurari care ofera clientilor garantii considerabile, de obicei un beneficiu fix garantat in caz de deces sau la maturitate. Asiguratorul trebuie sa acorde aceste garantii indiferent de costurile pe care le implica si sa ramâna solvabil, ca cerinta a clientului si a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. In acest caz asiguratorul trebuie sa investeasca cu precautie sporita, in special in obligatiuni guvernamentale sau alte instrumente de plata sigure.
Clientul beneficiaza astfel de produse sigure.
In prezent exista sute de tipuri de asigurari de viata, insa cele mai reprezentative si mai des folosite sunt urmatoarele:
Asigurarea de viata pe termen limitat – este cea mai simpla forma de asigurare de viata, se incheie pe o perioada determinata de timp si acopera doar riscul de deces. Asiguratul va plati periodic prima de asigurare, si, in schimbul acesteia, beneficiarul asigurarii va incasa suma asigurata la decesul asiguratului, conform contractului incheiat. Daca mediul economic avut in vedere este unul inflationist, suma asigurata poate fi protejata printr-o clauza speciala, ceea ce implica si adaptarea primei de asigurare. Ceea ce este caracteristic acestui tip de asigurare este faptul ca suma va fi platita beneficiarului doar daca decesul asiguratului intervine in perioada de valabilitate stabilita prin contract. Daca la expirarea contractului asiguratul este in viata, asiguratorul este exonerat de la orice obligatie de plata.
Acest tip de asigurare protejeaza asiguratul doar impotriva riscului de deces si nu ofera posibilitatea economisirii sau capitalizarii si de aceea primele de asigurare sunt mai mici decât la alte tipuri de asigurari de viata.
Asigurarea de viata pe termen nelimitat - acest tip de asigurare acopera riscul de deces al asiguratului pâna la o vârsta inaintata a acestuia (95,100 de ani de exemplu), conditia principala fiind ca primele de asigurare sa se plateasca pâna la vârsta pensionarii. Diferenta fata de asigurarea pe termen limitat consta in marimea primei de asigurare si in faptul ca, daca asiguratul implineste vârsta precizata in contract va primi suma asigurata actualizata.
Asigurarea mixta de viata - acest tip de asigurare este o asigurare cu capitalizare si deosebirea principala fata de celelalte doua tipuri prezentate este faptul ca acopera si riscul de supravietuire. Asiguratorul va plati la data expirarii contractului suma asigurata asiguratului, sau la data decesului asiguratului va plati suma beneficiarului mentionat in polita de asigurare. Astfel se acorda o protectie dubla (si fata de deces si fata de supravietuire), iar primele de asigurare platite de contractant sau de asigurat reprezinta o forma de economisire care poate fi valorificata la data expirarii contractului. Contractul de asigurare se incheie pe o perioada cuprinsa intre anumite limite (3 sau 5 si 60 sau 65 de ani), cu conditia ca aiguratul sa nu depaseasca in aceasta perioda o anumita vârsta (de obicei 75 de ani), iar cu cât perioada de asigurare este mai mare, cu atât este mai avantajos pentru asigurat (primeste mai multi bani), cât si pentru asigurator (foloseste o suma mare de bani pe o perioada indelungata). Primele de asigurare se stabilesc in functie de suma asigurata si exista posibilitatea renuntarii la contract si primirii valorii de rascumparare (care creste pe masura ce se apropie data la care expira contractul).
Asigurarea mixta redusa – presupune existenta posibilitatii de rambursare a primelor aferente riscului de supravietuire, ramânând la asigurator doar prima aferenta riscului de deces. In cazul in care, la expirarea perioadei de asigurare, asiguratul este in viata, el beneficiaza de suma asigurata, iar daca el decedeaza, asiguratorul va plati suma primelor de asigurare inregistrate pâna la momentul decesului la care, de regula se adauga si cota corespunzatoare participarii la profit pentru partea din rezervele matematice investite. La fel ca la asigurarea mixta de viata, si in acest caz suma asigurata este nelimitata, iar cel care hotaraste valoarea ei este contractantul asigurarii.
Asigurarea de tip student - are drept scop economisirea unor fonduri pentru peioada de studii a copiilor, chiar in conditiile in care beneficiarul nu ar supravietui in momentul inceperii acestora. Primele de asigurare vor fi platite de asigurat (parintele sau tutorele copilului) pâna la inceperea studiilor, urmând ca beneficiarul (copilul) sa intre in posesia rentelor la vârsta specificata in contract. Durata de plata a rentelor poate fi de 4 sau 5 ani, iar la optiunea asiguratului se poate plati suma integrala la inceputul studiilor, dar intr-o proportie de 90 – 95% din suma totala a rentelor pentru ca asiguratorul nu mai poate capitaliza sumele respective pe perioada de 4-5 ani stabilita in contract. Asiguratorul va plati chiar daca una dintre parti (asigurat sau beneficiar) va deceda, asumându-si obligatiile de plata a rentelor in cazul decesului asiguratului pe parcursul perioadei de asigurare sau transformând polita intr-o asigurare mixta de viata in cazul decesului beneficiarului. Daca decesul beneficiarului are loc in perioada de plata a rentelor, acestea vor fi incasate de catre asigurat ca o suma forfetara sau tot periodic. O astfel de asigurare se poate incheia pe o perioada stabilita de asigurator (minim 9,10 ani de obicei), in functie de numarul de ani pentru care se vor plati rentele.
Asigurarea de tip zestre – este asemanatoare cu asigurarea de tip student, deosebirea constând in faptul ca suma se va acorda copiilor drept zestre, in momentul casatoriei. Este o asigurare de tip dota, prin care se ofera protectie fata de riscul de deces al persoanei asigurate (parintele sau tutorele copilului), beneficiarul (coplilul) primind suma asigurata la implinirea unei anumite vârste sau atunci când se casatoreste. O alta deosebire fata de asigurarea de tip student este faptul ca suma asigurata se plateste integral si nu esalonat. In cazul decesului contractantului, copilul va beneficia de aceasta suma la termenul convenit, iar in cazul decesului beneficiarului, polita devine o polita de asigurare mixta.
Asigurarea pentru ipoteca - este acea asigurare realizata la cererea creditorului (de obicei o banca) atunci când se doreste cumpararea unei locuinte sau a unui teren. Din aceasta asigurare se vor acoperi sumele restante neplatite de catre debitor.
Asigurarea de renta
Printr-o asigurare de renta, asiguratorul plateste o indemnizatie periodica. In functie de perioada de plata a acesteia se disting :
1. renta cu rata fixa – caz in care indemnizatia de asigurare se plateste indiferent daca asiguratul mai traieste sau nu. In momentul in care incepe plata acestei rate fixe, este important daca asiguratul mai este sau nu in viata; ea se plateste pe o anumita perioada (un numar de ani).
2. renta viagera, caz in care, pentru primirea unei indemnizatii de renta viagera, asiguratul (sau, in cazul in care avem de-a face cu mai multi asigurati, cel putin unul dintre acestia) trebuie sa fie in viata. Asigurarea este incheiata pe “viata” asiguratului. O asigurare de renta viagera poate fi incheiata si in favoarea mai multor persoane. In astfel de situatii, la moartea unuia dintre asigurati, renta viagera se transfera asupra vietii celuilalt. Renta viagera se acorda in general trimestrial, mai rar lunar.
Exista si posibilitatea ca renta viagera sa se acorde anual, o data la sase luni sau lunar, cu consecinte in ceea ce priveste valoarea rentei viagere.
In cazul in care indemnizatia de renta viagera se acorda anual sau o data la sase luni, asiguratorul dispune de bani vreme mai indelungata si poate obtine profituri mai mari din investitii. In plus, are mai putine cheltuieli administrative; in cazul termenelor lunare, lucrurile stau invers.
In cazul asigurarii de renta viagera exista urmatoarele cazuri speciale :
- asigurarea de renta viagera cu rambursare - in cazul decesului asiguratului se ramburseaza primele de asigurare deja platite.
- asigurarea de renta viagera fara rambursare - in cazul decesului asiguratului nu se ramburseaza primele de asigurare deja platite, avantajul fiind platirea unor prime mai reduse decât in cazul rambursarii.
In cazul asigurarii pe baza de rente viagere exista posibilitatea existentei a doua persoane asigurate. Prin asigurarea de renta viagera pentru doua persoane se acorda o indemnizatie periodica in conditii de supravietuire sau de deces al primului asigurat. Ea poate fi comparata cu asigurarile mixte de viata. Se foloseste in special pentru alocatie pentru pensia de batrânete, respectiv pentru pensia de urmas, pentru sot sau sotie.
Un caz special il reprezinta asigurarea de renta de supravietuire prin care se acorda o indemnizatie periodica in cazul decesului asiguratului in favoarea coasiguratului, daca acesta este in viata. Ca forme specifice de asigurare, mai des intâlnite sunt:
1. renta temporara de supravietuire, prin care se acorda indemnizatia pâna la data stabilita in prealabil in contract, sau pâna la data decesului coasiguratului, daca acesta survine mai devreme.
2. renta de supravietuire viagera; in cazul in care coasiguratul moare inaintea primului asigurat, asigurarea expira chiar inaintea acordarii primei indemnizatii.
Aceste forme se practica preponderent pentru alocatie temporara pentru pensia de urmas si pentru alocatie temporara a sistemului de pensii.
Renta de supravietuire pe toata durata vietii acorda o indemnizatie pâna in momentul decesului coasiguratului (cu indemnizatie finala), sau pâna la data-limita anterioara datei decesului coasiguratului (fara coasigurare cu indemnizatie finala). In cazul in care aceasta asigurare se incheie contra platii unei prime de asigurare, perioada in care se efectueaza aceasta plata este temporara (de exemplu, pâna la implinirea vârstei de 60-65 de ani de catre coasigurat). Se practica pentru alocatii pe toata durata vietii din pensia de urmas si sub forma unor scheme colective de pensii.